Ma simt un pic spion. Este din cauza ca este dimineata si sunt singura care urmareste, in direct, transmisia live din cuibul berzelor Lili si Dodo, televiziunea la care in general nu se intampla nimic.
Exista mai multe camere care transmit in direct din casa animalelor. Este un fenomen care m-a cucerit recent, desi exista in Romania de cel putin 4 ani, iar in lume exista inca de pe cand Firefox urma sa fie acel browser care detroneaza Internet Explorer. Wildlife Romania are trei camere: doua cu berze albe (Lili si Dodo din Carani, respectiv Ela si Cris din localitatea Carpinis – ambele din judetul Timis) si o camera in cuibul unui soim dunarean al carui nume nu il cunosc.
Recunosc, atunci cand am dat prima data peste transmisia in direct din cuibul berzelor, nu mi s-a parut mare chestie. Practic, aparea o cladire, un cer, niste crengute sub forma de cuib. Niste berze care nu faceau nimic. M-am uitat sub un minut, apoi am inchis.
Intre timp, berzele mi-au cucerit din ce in ce mai multi prieteni, asa ca imagini din cuibul lor imi apar din cand in cand pe pagina de Facebook. La inceput, stateam si ma uitam un minut-doua. Uneori se intampla ceva interesant. Venea o barza in cuib, zburau alte pasari, uneori cine statea in cuib (OK, recunosc, nu stiu sa le deosebesc pe Lili si Dodo intre ele) se ridica pe un picior apoi se aseza la loc. Treptat, am inceput sa ma uit dimineata pur si simplu. Ca si cum as da binete cuiva, deschid camera lui Lili si Dodo sa vad ce mai fac. A plouat cu o seara inainte? Oare cand ies puiutii pe care ii clocesc? Sunt amandoua berzele acasa? Acum stau mai mult. Cinci, zece minute. Este linistitor, imi cultiva curiozitatea si imi inspira un respect pentru celelalte fiinte care populeaza impreuna cu mine planeta si pe care imi place sa le cunosc asa, in casa lor.
Camerele ascunse din habitatul animal au aparut aproape la fel de repede pe cat le-a permis tehnologia. In 1994, aparea prima camera care spiona pestii si transmitea nu atat imagini video, cat fotografii schimbate la cateva secunde. Gradinile zoologice, parcurile naturale, fundatiile de ocrotire a animalelor folosesc cu entuziasm posibilitatea de a transmite imagini in direct din viata secreta a animalelor. In felul acesta, modul de observare este neintruziv, animalele nu sunt fortate sa faca ceva anume pentru a atrage atentia, iar audienta poate fi una globala.
De exemplu, 232 de milioane de oameni o cunosc pe Aprilie, o girafa proaspata mamica dintr-un parc natural de aventura din Harpursville, statul New York. Girafa Aprilie a dat nastere luna trecuta unui girafa-baietel. Sarcina ei a durat 16 luni, iar pe transmisia live din ziua nasterii au intrat 14 milioane de oameni, iar 1,2 milioane din intreaga lume au urmarit nasterea in direct.
In urma cu cativa ani, cand vizitam un muzeu de stiinta din Bruxelles, m-am oprit fascinata in fata unuia dintre cele mai banale exponate. Era o vitrina de sticla, in spatele careia se gasea un incubator de oua. Un cronometru, in dreapta vitrinei, numara minutele pana cand din ou aparea un puiut. Se adunau multimi de 10-20 de oameni la fiecare spargere de ou, era cel mai de succes exponat. Am stat tacuta sa urmaresc oul cu un sentiment pe care mi l-am amintit acum, urmarindu-i pe Lili si Dodo, in tacere, fara vreo voce de documentar pe deasupra. Uneori, comentariile ne distrag de la ceea ce este esential.