Ei bine, Gardienii galaxiei vol. 2 a scos in weekendul de lansare din Statele Unite cu 54% mai mult decat Gardienii galaxiei, adica 145 de milioane de dolari. Incep prin a spune asta pentru a putea continua asa: acest sequel mi se pare cu totul inutil si am iesit din sala dupa aproape doua ore (filmul tine 136 de minute) blestemandu-mi meseria. Filmul mi-a stricat ziua, am avut senzatia ca n-am facut nimic bun si ca n-am avut timp de nimic. Nici aripioarele de la KFC, cu care am incercat sa ma dreg pe urma, nu si-au mai facut efectul.
Tot respectul pentru cei care pot scrie o cronica serioasa si aplicata la Gardienii galaxiei vol. 2 – profesionistii de la „Variety“, „The New York Times“ etc., care au scris despre el cu atentia pe care ar acorda-o unui film de Nuri Bilge Ceylan. Eu nu ma pot aduna nici macar pentru un scurt sinopsis. Cui prodest? Mi se pare oricum inutil sa scrii despre filme de box-office. Cei care merg la ele nu merg in functie de cronici, probabil ca nici nu le citesc.
Pe cat de mare e respectul pentru publicatiile care au scris serios despre film, pe atat de mare e nelamurirea ca au scris de bine. Ca o neprofesionista ce sunt, am petrecut prima jumatate a filmului concentrata pe punga de popcorn si asteptand ca la un moment dat glumele ieftine si scenele de umplutura sa se termine, iar filmul sa-si dea in fine drumul. Asta nu s-a intamplat in cele doua ore, desi au fost vreo doua scene amuzante, de pilda cea disco-kitsch-SF in care e impachetata planeta lui Ego (Kurt Russell), tatal lui Peter Quill, descoperita cu gura cascata de fiul neincrezator. Si, ma rog, au mai fost cateva prim-planuri cu adorabilul Baby Groot, la fel de subevaluat pe cat era Motanul Incaltat in Shrek (pana cand a devenit eroul unui spin-off ). Mi-a mai placut Michael Rooker, cu vocea lui sparta care facea sa-i crape stratul de vopsea albastra de pe fata. Ar merita roluri mai acatarii.
Nu tin minte sa fi ras la Gardienii galaxiei vol. 2, ceea ce s-a intamplat la prima parte, in 2014, cand surpriza de a descoperi un film mai bun decat trailerul a fost suficienta sa ma faca sa revin acum (si sa iau teapa). Cum James Gunn a scris de asta data scenariul singur, fara Nicole Perlman, probabil ca glumele din prima parte i se datorau lui Perlman. „Variety“ scria ieri ca James Gunn, regizor de serie B din a carui filmografie de pana acum doar Scooby Doo (2002) era mai rasarit, a dat lovitura cu Gardienii galaxiei. Nu vad nimic meritoriu in faptul ca un regizor mediocru ajunge la ciolan. Probabil ca aceasta idee de success story ascunde o unda de ironie pe care n-o percep.
Ce sa mai scriu astfel incat sa evit filmul si sa umplu spatiul ramas? In continuarea dosarului despre critica de film, o sa mai spun ca nu-i nici o sfaraiala sa scrii cronici inteligente la filme bune – oricine poate s-o faca. Proba de a fi profi sta in anduranta la razboiul de uzura pe care il constituie blockbuster-ele americane. Ele iti distrug neuronii mai ceva ca nicotina, deshidratarea sau bataitul din cap la concertele rock. Sa tratezi cu cea mai mare seriozitate si in mod constant acest popcorn vizual, scriind acelasi numar de semne si argumentand cu acelasi efort mental ca pentru un film de arta tine de niste calitati pe care nu oricine le are – eu sunt un exemplu. Fostul meu coleg de la „Romania libera“, Calin Stanculescu, avea o vorba: „Ar trebui sa ne dea spor de periclitate pentru ca scriem despre filmele astea“. Poate ca la „Variety“ se da. De fapt, dovada ca traim in lumea a treia e asta: Gardienii galaxiei vol. 2 e produs de Marvel Studios si distribuit de Walt Disney Studios Motion Pictures, deci nu poti sa nu-i dai atentia cuvenita pe o piata majora cum sunt Statele Unite, pe cand noi – pe mica noastra planeta cu o singura floare – putem s-o scaldam si sa scriem bazaconii ca sa umplem spatiul.
Gardienii galaxiei vol. 2/Guardians of the Galaxy Vol.2, de James Gunn. Cu: Chris Pratt, Zoe Saldanha, Dave Bautista, Vin Diesel, Bradley Cooper, Michael Rooker, Karen Gillan, Kurt Russell, Sylvester Stallone