de fapt satisfac orgoliul parintelui? Trebuie sa-l facem sa se simta responsabil pentru mancarea si bulendrele pe care i le asiguram sau e de datoria noastra sa il incurajam cunoscandu-i si respectandu-i limitele ereditare?
Oricat de mult s-ar fi straduit, iar prin asta rog a se subintelege ca nici nu prea facea mari stradanii, Alberto nu reusea sa ia la matematica mai mult de nota cinci. Tableta, feisbucul, multe alte tentatii ii rapeau concentrarea. Acum, ce sa zic, cu cinci treci clasa. Dar mama lui Alberto avea o reala problema cu faptul ca colegul sau de banca lua note mai mari. „Cat ai luat la teza? Cinci. si Robert? Sase. Pai de ce, eu nu ma sacrific pentru tine? Nu ti-am luat adidasi mai frumosi decat ai lui?“
Evident ca la serviciu se mai discuta si despre tezele celor mici, iar asta nu face decat sa sporeasca frustrarea. Clar, Alberto trebuia meditat la matematica, fiindca sistemul de invatamant este la pamant si programa scolara este prost structurata si mamele habar nu au sa-si ajute plozii la teme care depasesc nivelul clasei a doua, dar poate ca nu trebuia sa fac aceasta din urma afirmatie.
Saizeci de lei sedinta. O fi mult, o fi putin, depide din cat dai. Vai, saracul copil, cum iese palid si extenuat dupa fiecare tortura si cum trebuie el sa joace trei niveluri din jocul ala cu pistolari, ca sa se recreeze! Dar totul spre binele lui. „Cat ai luat la extemporal? Cinci.
Si Robert? Sase.“ Pai da, fiindca profesorii astia meditatori vor doar bani, dar nu se implica deloc! Oare platesc taxe pentru asta? Iata un subiect bun pentru conversatia din pauza de cafea. Ba chiar si o scuza rezonabila in fata colegilor de birou. Bai, nu e de la copil.
Opzeci de lei sedinta, dar stiu ca e profesor de liceu. Nu are cum sa dea gres. Ca nu e copilul atent la explicatii, nu e problema mea, te-am platit, explica-i de zece ori. Eu stiu ca are potential. „Cat ai luat la extemporal? Cinci. Si Robert? Sase.“ O, Doamne, de ce nu mai exista profesori buni pe lumea asta? Stie careva vreunul? Cat, un milion? Of, intru in faliment!
Un million sedinta. Doamna pensionara, dar distinsa si exigenta, din vechea garda. Copilul nici nu respira in fata ei. „Cat ai luat la teza? Cinci. Si Robert? Patru.“ Un zambet larg de implinire si de piatra luata de pe inima rasare pe chipul mamei. „Eeeei, vezi ca se poate?“