In urma comentariilor aprinse, haina a fost restrasa din catalog, dar au ramas cateva articole vestimentare care au in continuare motive romanesti. Razboiul continua.
„Insusirea culturala“, traducerea aproximativa in romana a conceptului de „cultural appropriation“, este o expresie pe care mi-am tot batut capul sa o inteleg. Citeam acuze la adresa lui Justin Bieber:
si-a facut coditie tipic afro-americane, insultand cea mai importanta minoritate americana. Kate Perry a fost aspru criticata dupa o aparitie in chip de gheisa la o ceremonie de premii muzicale. Cativa studenti au fost cercetati disciplinar dupa ce au venit purtand sombrero la o petrecere cu tequila. „Penajul indian“ de pe capul unui model Victoria Secret, imbracat in rest intr-un bikini si bijuterii, a iscat numeroase controverse, in special din partea amerindienilor.
Prima, a doua oara si a treia oara cand am citit acuze de „insusire culturala“ am strambat din nas cam asa cum stramba publicul Romania TV la ideea de „corectitudine politica“. Imprumutul cultural este una dintre cele mai importante mecanisme ale creativitatii. Cultura nu poate supravietui daca sursele ei de inspiratie trebuie sa se limiteze strict la granitele unei tari, unei natiuni sau unei etnii. Altfel, am purta in continuare cu totii numai costume populare, am avea voie sa scriem doar in stilul lui Alecsandri si doar despre experiente cu adevarat romanesti si nu ar exista nici o melodie difuzata la radio care sa nu aiba nai. Nu am manca pizza, nu am mai purta blugi si nici o formatie nu ar avea dreptul sa cante jazz.
A patra oara cand am citit despre „insusire culturala“ insa, am inteles ca astfel de argumente sunt totusi simpliste, iar a lua dintr-o cultura cateva elemente care iti convin, in timp ce cultura respectiva este complet inecata de „mainstream“ si nu are nici o sansa de afirmare, se apropie mai mult a furt decat a „imbogatire culturala“. Imbogatire culturala – de exemplu – presupune efortul de intelegere a culturii mexicane sau a celei japoneze, in loc sa fie reduse la sombreros si gheise. Pentru culturile cu arie si mai restransa, este vorba de faptul ca prin astfel de „insusiri culturale“ devin si mai vizibile culturile dominante, iar cele marginale pierd din forta.
Cu ocazia colectiei Tony Burch, Romania se afla si ea fata in fata cu „insusirea culturala“. Colectia Resort era prezentata ca avand radacini africane si inspirata de spiritul lui Jackie Kennedy Onassis. „O haina alba, brodata, alaturata unor pantaloni lungi evoca imaginea lui Jackie O. mergand cu pas sigur in Upper East Side, Manhattan“ – se descrie in prezentarea acolectiei. Exact acea haina alba este copiata cu fidelitate dupa portul Reginei Maria. Comentariile, civilizate, au cerut doar recunoasterea inspiratiei de origine romaneasca. Tory Burch doar a retras haina, a dat o declaratie vaga cum ca ar fi fost o „confuzie“ si a pastrat alte motive populare romanesti fara sa le numeasca astfel. Pentru a complica parca si mai mult lucrurile, sumanul Reginei Maria a fost copiat si de o firma romaneasca si se vinde cu 1.100 de lei. In descrierea produsului se recunoaste sursa autentica si se spune ca „Acest model este creatia colectiva a stramosilor nostri romani“. Cu o mica paranteza: profitul apartine unui singur „nepot“ al stramosilor, firma respectiva.
Un fapt ma bucura foarte mult: romanii si-au testat propria sensibilitate culturala si au experimentat, pe pielea proprie, ce inseamna ca simboluri importante pentru identitatea lor sa fie folosite pe post de „accesoriu simpatic“. Poate ca de acum, atunci cand vor purta fuste inflorate si plisate se vor gandi o secunda si la felul in care trateaza cultura din care si-au imprumutat portul.