N-am timp decat sa fac o selectie rapida din colectia mea de inceputuri de carte, in speranta ca va voi convinge sa cititi macar una dintre acestea in vacanta de vara:
„A fost odata pe timpuri si ce timpuri frumoase o vaca mu-muu care venea pe drum si vaca aceasta mu-muu care venea pe drum s-a-ntalnit c-un baietel dragalas pe care-l chema baietelu’ tu-tu.“ (James Joyce – Portret al artistului la tinerete)
„Cand privesc mult timp un punct fix pe perete mi se intampla cateodata sa nu mai stiu nici cine sunt, nici unde ma aflu. Simt atunci lipsa identitatii mele de departe ca si cum as fi devenit, o clipa, o persoana cu totul straina. Acest personagiu abstract si persoana mea reala imi disputa convingerea cu forte egale.“ (Max Blecher – Intamplari din irealitatea imediata)
„De treizeci si cinci de ani lucrez intre hartii vechi si acesta este love-story-ul meu. De treizeci si cinci de ani presez hartie veche si carti, de treizeci si cinci de ani ma murdaresc cu litere, astfel incat ma aseman dictionarelor enciclopedice, din care, in tot acest timp, am presat treizeci de chintale. Sunt ca un ulcior plin cu apa vie si cu apa moarta, destul sa ma apleci un pic si incep sa curga din mine idei frumoase.“ (Bohumil Hrabal – O singuratate prea zgomotoasa)
„M-am apucat sa astern pe hartie aceasta istorie a primilor mei pasi pe drumul vietii, fiindca nu m-a rabdat inima sa n-o fac, desi ma puteam lasa pagubas. De un lucru sunt insa convins: nu ma mai apuc in viata mea sa-mi scriu autobiografia, chiar de-ar fi sa mai traiesc o suta de ani. Trebuie sa fii strasnic de indragostit de tine insuti ca sa-ti dezvalui sufletul fara pic de rusine.“ (F.M. Dostoievski – Adolescentul)
„Visez adesea Hotelul Delfin, in vis sunt cuprins in el. Mai precis, sunt inclus in el ca o prelungire a sa. Lucrul acesta este foarte limpede. Hotelul Delfin imi apare distorsionat. E lung si ingust, ca un pod acoperit care se intinde din negura timpului pana la capatul universului. Acolo, cineva plange. Plange pentru mine.“ (Haruki Murakami – Dans dans dans)
„Sunt case in unele orase de provincie a caror priveliste insufla aceeasi melancolie pe care o provoaca manastirile cele mai sumbre, intinderea sesurilor cu balarii si maracini, nespus de mohorate, ruinele cele mai pline de jale. Poate ca dainuiesc indeolalta in aceste case si tacerea schiturilor, si intinderea stearpa a sesurilor cu balarii si maracini, si ramasitele ruinelor; viata si miscarea sunt atat de mocnite inauntru, incat un strain le-ar crede nelocuite daca n-ar intalni deodata privirea slaba si rece a unei fiinte neclintite, cu obrazul pe jumatate de schimnica, inclinat peste pervazul ferestrei, la vuietul unui pas necunoscut.“ (Honoré de Balzac – Eugénie Grandet)
„Pietonii reprezinta cea mai mare parte a omenirii. Mai mult chiar, constituie lamura ei. Pietonii au creat lumea. Ei au construit orasele, au ridicat cladirile cu etaje peste etaje, au facut instalatiile de canalizare si de alimentare cu apa, au pavat strazile si le-au luminat cu becuri electrice. Ei au raspandit cultura in lumea intreaga, au inventat tiparul si praful de pusca, au facut poduri peste rauri, au descifrat hieroglifele egiptene, au pus in circulatie lama de ras, au desfiintat comertul cu sclavi si au stabilit ca din boabele de soia se pot prepara o suta paisprezece feluri de mancare gustoasa si hranitoare. Si cand totul a fost gata, cand planeta noastra a capatat un aspect oarecum civilizat, au aparut automobilistii.“ (Ilf si Petrov – Vitelul de aur)