Acum vreo cativa ani, ghidul nostru la castelul din Edinburgh a tinut sa precizeze: „Nu este o fusta. Este un kilt“. Era imbracat in portul traditional scotian, cu ceea ce mie totusi imi parea a fi o fusta plisata, de scolarita. Am inteles in schimb sa nu fac comentarii, pentru ca in mod evident pentru domnul din fata mea era foarte important sa nu para ca e imbracat in fusta. S-a si asigurat repede ca nu-i punem la indoiala anatomia, pentru ca a facut un comentariu despre cum n-ar trebui sa stam in spatele lui pentru ca bate vantul foarte tare.
Nu am dat foarte multa atentie atunci episodului, dar imi revine in minte acum, in mijlocul valului de caldura care strabate Europa. In ultimele doua saptamani, au aparut stiri atat din Marea Britanie, cat si din Franta despre barbati care s-au imbracat in fuste: cativa soferi de autobuz din Nantes, baieti de gimnaziu de la o scoala generala din Exter si un angajat la un call center dintr-o localitate din apropierea Londrei. Motivul a fost unul asemanator pentru toti: conform codurilor vestimentare ale firmelor, respectiv scolii, barbatii nu au voie sa vina imbracati in pantaloni scurti, in timp ce femeile au voie sa vina imbracate in fusta. Primii curajosi, liceenii din Exter, au atras atentia asupra injustetii reglementarilor de uniforma imprumutand fuste „aprobate“ de scoala de la colegele lor. Soferii de autobuz, dupa ce li s-a refuzat cererea de a purta pantaloni scurti pe o caldura de peste 45 de grade, au folosit fustele pentru a forta compania sa introduca o clauza de canicula care sa le permita sa vina in bermude. Un al treilea caz, cel al angajatului de la call center, a devenit viral dupa ce compania l-a trimis acasa dupa ce s-a prezentat in pantaloni scurti de business la birou. Raspunsul lui: a venit acasa, s-a schimbat intr-o rochie roz cu negru si s-a intors la birou.
Toate cele trei „proteste“ au avut succes. Codurile vestimentare au fost revizuite, fiind permisi pantalonii scurti, in anumite conditii si cu anumite restrictii. De exemplu, in ultimul caz, firma a precizat ca pantalonii trebuie sa fie trei sferturi si doar in culorile negru, bleumarin si bej.
Revolutia fustelor a facut insa mai mult de atat. A intrat intr-o lupta care este de obicei asociata cu femeile: a pune pe tapet problema masculinitatii si a feminitatii. Impartirea lumii intr-un alb-negru al barbatului macho care trebuie sa fie puternic si sa castige bani, respectiv al femeii delicate si neajutorate care trebuie sa aiba grija de copii si de picioarele ei in mod egal este ceva ce le dauneaza nu doar femeilor, ci si barbatilor. De ce tinutele business sunt gandite astfel incat sa expuna picioarele femeilor, dar sa ascunda gambele barbatilor in pantaloni lungi? Daca femeile si-au castigat dreptul la a purta pantaloni, nu ar trebui ca si barbatii sa aiba dreptul sa se simta mai confortabil in pielea lor fara ca asta sa-i faca „fetite“ sau „sensibilosi“?
Sigur, va trece mult timp pana cand va fi acceptabil din punctul de vedere al societatii ca barbatii sa poata sau sa isi doreasca sa poarte fusta. Dar, in final, nu un articol vestimentar este miza. Doar sa ne permitem sa ne intrebam, din cand in cand, daca lucrurile de care am fost siguri toata viata mai sunt valabile si astazi.