Cea de-a treia Sonata in La minor pentru vioara si pian, op. 25 de George Enescu a fost una dintre piesele de examen de masterat muzical cantate in concert de violonistul Stephen Waarts, impreuna cu pianista Megumi Hashiba. Violonistul olandez-american (n. 1996) si-a inceput studiile cu Li Lin la Conservatorul din San Francisco, le-a continuat cu Aaron Rosand la Curtis Institute si s-a perfectionat in cadrul Programului Muzical Perlman. Recompensat cu premiul intai la Concursul International de Vioara „Yehudi Menuhin“ in 2014, laureat cu un premiu cinci si cu cel al publicului la Concursul „Reine Elisabeth“, la Bruxelles, in 2015, talentatul Stephen Waarts isi face studiile de masterat incepand de anul trecut cu profesoara Mihaela Martin, la Kronberg.
Si, m-am gandit, ascultand ecourile pe care le-a starnit interpretarea sa enesciana, ca multa vorbaraie din Romania despre „brandul“ Enescu si „vanzarea“ sa in lumea larga nu este decat un soi de interminabil bla-bla… O violonista si un pedagog de talia Mihaelei Martin face astazi infinit mai mult pentru memoria si promovarea muzicii enesciene in lume decat cinci festivaluri bucurestene cu bugetul lor de milioane de euro.
In paranteza fie spus, la concertele tinerilor de la Kronberg numele lui Enescu a putut fi auzit inca din prima zi, gratie altistei sud-coreene Hwayoon Lee, un alt mare talent, lansata odata cu premiile intai obtinute la Concursurile internationale Brahms (2010), si Yuri Bashmet (2013). Altista este eleva celebrei Nobuko Imai, o apropiata a Mihaelei Martin, membra a Cvartetului acesteia, Michelangelo.
Dincolo de Enescu, dar cu gandul la Festivalul ce ii poarta numele, constat ca Academia de Muzica Kronberg este pe cale de a lua parca in deradere ineficienta si incapacitatea autoritatilor romane de a construi o sala de concerte adevarata la Bucuresti.
In micul, dar plin de suflet oras Kronberg im Taunus, la circa 20 km departare de Frankfurt, Academia de Muzica, institutie privata, a anuntat sambata trecuta ca in aceasta toamna vor fi demarate lucrarile de constructie a unei sali de muzica de camera, cu numele Casals Forum, si a unui Centru de studii muzicale universitare, concomitent cu un hotel si o parcare. O expozitie ilustreaza, deocamdata, si ofera planurile de constructie si detalii mai mult decat interesante pe care vi le rezum.
Proiectul si visul muzicienilor de la Kronberg poate in fine demara dupa ce Primaria orasului a alocat un teren pentru constructie, de 6050 m2, in vecinatatea statiei de tren si a marelui parc ce poarta numele Reginei Victoria. Cele doua cladiri ale viitoarei case a Academiei de Muzica insumeaza 8400 m2, pe mai multe niveluri, la care se adauga parcajul subteran. Mandria muzicienilor este, evident, Forumul Casals, sala de concerte de muzica de camera proiectata de un birou de arhitectura berlinez (arh. Volker Staab), in colaborare cu un cunoscut specialist in acustica, Martijn Vercammen. Sala, cu un volum de circa 5.500 m3, care urmeaza sa adaposteasca 550 de spectatori, va avea o scena gandita pentru solisti si ansambluri filarmonice de muzica de camera de pana la 65 de instrumentisti.
Forumul Casals a fost proiectat ca una dintre putinele sali modulare de acest gen din Europa, cu o forma libera, cu pereti concavi si convecsi, orientabili pentru a se obtine o acustica optima in diversele variante pe care le poate lua spatiul, de la cel de baza, la unul sub forma unui amfiteatru aproape circular sau a unei sali rectangulare.
Centrul de studii, construit pe doua niveluri, va avea sali de clasa ce vor gazdui pana la 30 de studenti, o sala de repetitii, de concerte pentru copii si alte evenimente de mai mica anvergura, cu 160 de locuri, o alta cu 50 de locuri si un spatiu special ce va gazdui o scoala de lutieri.
Un panou special al expozitiei de la Kronberg explica si costurile pe care le presupune constructia, estimate la ora actuala la un total de 36 de milioane de euro. Daca circa jumatate din suma este oferita de statul german, landul Hessa si, intr-o proportie mica, de orasul Kronberg im Taunus si de Fondul cultural Frankfurt Rhein-Main, cealalta jumatate este alcatuita din insumarea unor sponsorizari private (circa 40%), din fondurile pe care le are si din creditele obtinute de Academia de Muzica. Dupa incheierea intregii constructii, cheltuielile anuale de intretinere sunt estimate la circa 250 de mii de euro. O parte a acestora ar urma sa fie acoperite prin proiecte muzicale, pana la 80 de concerte cu public, prin inchirierea salii pentru repetitii ale unor orchestre de camera si in rezidenta, cursuri de masterat si ateliere muzicale cu public, concerte pentru copii si familiile lor, productie de discuri etc.
Raimund Trenkler, cel care a creat Fundatia Academia Kronberg in 1993 si care o conduce in continuare, declara sambata trecuta la prezentarea proiectului ca este mandru ca sala va purta numele lui Pablo Casals, „o personalitate artistica exemplara, pentru care arta si umanitatea erau legate in mod inextricabil“.
Inutil de repetat ca George Enescu, o figura a lumii muzicale mondiale de aceeasi factura cu prietenul sau Casals, ar merita si el o noua sala de concert, dar poate aude cineva.