„Acum ma prefac intr-o raza de soare. Iti luminez fata si foile cartii. E asa bine!… Pe urma ti se face somn. Inchide ochii… Soarele si-a adunat toate razele si te-a invelit cu ele. Dar unde e fetita ta? Nu o poti vedea. La soare niciodata nu poti sa te uiti.” Dar nici soare nu-i bine sa fii mereu. Ti se face prea cald si prea lumina, n-ai ce jaluzele sa tragi si nici nu poti minca inghetata. „Vezi? Eu acuma m-am prefacut intr-o floricica albastra, ba nu, mai bine intr-un trandafir rosu si parfumat. Dar se insereaza si fetita ta nu-i. Nu mai vine oare? Uite: tup! tup!… pe bratele tale scapara un licurici ca o scinteie albastra. Eu sint. Dar tu nu stii si licuriciul s-a stins si… eu m-am prefacut in luna.”
Mi-au pus fotografia la panou. Nu zimbesc, ci-s incruntata. Si-mi sta si strimb cravata de soim. Oare pe unde mi-o mai fi insigna? „E noapte si-i tirziu si fetita ta nu-i linga tine. Esti necajita? Nu fi necajita, mamica mea, ridica salul tau. Iata-ma-s!”
O Cosinzeana, un mar ionatan si-un strop de ploaie
„Iti place sa asculti povesti cu stele, cu luna, cu soare, nu-i asa, taticul meu? Bunicul spune ca in luna sint niste spiridusi care vin noaptea pe cerul intunecat si dau lustru stelelor cu tix si cu o perie. Grozava pacaleala!” La gradinita exista o camera cu umbra si papusi. N-avem voie inauntru. Am tras insa intr-o zi cu ochiul. Mastile stau atirnate pe pereti, o vrajitoare ride intr-un colt, un iepure se-ascunde dupa Cosinzeana. „Prichindel Stie-tot are parul cret ca un harap, dar nu-i harap. Are caciulita rosie de pitic, dar nu-i pitic. Ochelari de bunic, dar nu-i bunic. E o papusa. Are o haina de lina galbena, cu nasturei verzi, manusi tot verzi… ca doua frunze.” La serbare am fost Craiasa. Pacat ca aveam parul tuns atit de scurt… Iar el era Ursul si-i tremurau miinile cind mi-a dat buchetul de flori.
„In gradinita e cald si bine. Covorul e moale ca blanita pisicii. Afara ploaia bate-n ferestre: pic, pic, pic, dar nu-i deschide nimeni.” Masute patrate si cite patru scaunele mici. Toti avem pachet de-acasa. Fursecuri rotunde cu visine din dulceata si nuci. Un mar ionatan. Si apa, intr-o veche sticluta de Peritol. Pentru pofta de mincare… „Bine-ai venit, toamna cu cosita aramie! De cind te-asteapta copiii sa le-ndemni pasii spre scoala! Stiu, ai zabovit pe cimp, ca sa coci finetele, si prin livezi sa rumenesti gutuile si merele de toamna, si perele cu sucul dulce ca mierea. Bine-ai venit, toamna, cu cutia ta de acuarele, sa zugravesti padurile, si dealurile, si vaile cu rosu, cu galben, cu portocaliu… „
Luiza Vladescu, Gentuta cu pelican,
Editura Tineretului, Bucuresti, 1963.
Coperta si ilustratii de Stefan Nastac