Am urmărit cu îngrijorare protestele din această vară. Nu vorbesc de cele pentru Roșia Montană sau împotriva Guvernului, ci despre protestele de pe străzile Veneției, Barcelonei, Mallorcăi sau Dubrovnikului. Localnici furioși, discursuri ferme de politicieni și pancarte și graffiti pe care mi-a fost greu să nu le iau personal – toate pe tema „Turiști, plecați acasă“.
Sunt crescută într-un oraș în care cel mai mare „deranj“ turistic este mirosul de mici din timpul sărbătorilor de Sf. Parascheva. N-am citit nici o strategie de dezvoltare a orașului în care să nu se menționeze faptul că, pe lângă investitori, trebuie să atragem turiști. Așa că „turiștii“ au devenit un fel de semizei despre care sper să se pogoare asupra orașului și să-l vindece de toate relele, cam așa cum erau „americanii“ pe vremea comunismului, pentru părinți și bunici. Mi-a venit greu să înțeleg cum în alte locuri din lume turiștii sunt considerați o problemă.
Protestele cele mai mediatizate împotriva turiștilor au avut loc în Barcelona, acolo unde s-au răspândit și graffiti cu mesaje precum „De ce se cheamă sezon de turiști dacă nu-i poți împușca?“ sau „Tourismus macht Frei“, cuvinte care nu mai au nevoie de traducere. Un grup radical s-a apucat de tăiat cauciucuri de biclete, în timp ce restaurantele de turiști au fost victime ale unor „atacuri“ cu confetti. În Veneția au ieșit în stradă 2.000 de localnici, pentru a transmite mesajul că în curând nu vor mai fi localnici în oraș. Populația Veneției, un oraș micuț care primește 20 de milioane de vizitatori pe an, a scăzut în mod constant de la mijlocul secolului trecut. Un caz special este partea veche a orașului croat Dubrovnik, care servește drept platou de filmare pentru Urzeala Tronurilor. De când serialul a devenit faimos, numărul de turiști a explodat, în special cei veniți prin croaziere, care nu cheltuie aproape nimic în destinațiile turistice.
Practic, localnicii se plâng de faptul că sunt invadați de turiști gălăgioși, lipsiți de respect pentru locul unde alții își duc traiul zilnic și, desigur, puși pe petrecere în fiecare zi ca și cum ar fi weekend. Din cauza lor, prețurile sunt foarte mari, fiind afectate în special chiriile în oraș.
În zonele turistice, proprietarii de apartamente preferă să își închirieze turiștilor locuința cu 100 de euro pe zi decât să o păstreze pentru un localnic care să îi plătească câteva sute de euro pe lună. În Barcelona, apartamentele sunt atât de căutate, încât se crease o rețea de chiriași care semnau contracte pe termen lung pe apartamente, pentru ca apoi să le subînchirieze turiștilor la prețuri de 10-15 ori mai mari.
Desigur, nici unul dintre orașe nu dorește să scape de turiști, din cauza contribuției importante a turismului la buget. Autoritățile caută mai degrabă soluții pentru a reduce numărul turiștilor până la o cifră acceptabilă, fie printr-un sistem de ticketing, fie prin taxe de turism foarte mari. În Veneția, o inițiativă intitulată „Detourism“ vine cu propuneri mai creative: a creat tururi și recomandări speciale, care să îi ducă pe vizitatori prin locuri mai puțin cunoscute și frecventate de turiști.
Praga a angajat echipe speciale „anticonflict“, care patrulează zonele aglomerate și îi roagă pe turiști să păstreze liniștea în timpul nopții. Un pic mai pragmatică, Roma a interzis consumul băuturilor alcoolice pe timpul nopții.
În acest context, trebuie neapărat admirată eficiența autorităților locale din România: au evitat cu multă măiestrie aceste probleme. Felicitări.