Astazi – o spun cu parere de rau – ma tem ca nici un copil nu se mai trage cu masina. Pur si simplu merge. Ceea ce nu-i totuna. Pe de alta parte, respectindu-se o lege a compensatiei, pe masura ce copiii se maturizeaza mai devreme, nu ne e greu sa bagam de seama ca oamenii mari s-au infantilizat mai mult. E suficient sa ramin la citeva exemple din sfera automobilului. Ceva din bucuria copilareasca a trasului cu masina s-a transferat in patima discutiilor despre masina cu care „te tragi”.
Astfel, in patria Maybach-ului lui Gigi Becali, vad ca pina si intelectualii nu se dau in laturi de la asemenea pasiuni. As putea chiar formula un scurt chestionar prin care puteti verifica daca urmariti cu atentie viata personalitatilor culturale de pe la noi. Intii, o intrebare usoara, de un punct (pentru ca vorbim de un caz ultramediatizat): cum il cheama pe prietenul lui Siegfried-BMW si Marcello-Alfa Romeo? Apoi, o intrebare de trei puncte: cine este apologetul unei Dacia Berlina? Pentru coneseuri, cinci puncte: intre cine s-a stirnit o polemica de la un Smart? Si, in final, o intrebare de zece puncte, doar pentru avansati: cine isi alinta ca pe o femeie „micuta Suzuki”? Daca stiti toate raspunsurile corecte inseamna ca sinteti toba de carte si puteti cistiga unul dintre viitoarele job-uri de jurnalist cultural pentru orice cotidian national. (Acum, ma intreb si pe mine: cine si citi o sa se supere pentru articolul acesta? Din pacate, stiu. Si n-o sa cistig nimic din asta.)
Oricum, a nu se intelege ca as judeca pe cineva. Nu, din contra, am inceput sa inteleg. De ceva vreme, parca a dat dracu-n mine. Mai precis, din momentul in care m-am hotarit sa-mi cumpar masina. Adio viata linistita! Discut ceasuri intregi, dezbat, studiez, compar toate modelele. Ma joc pe strada incercind sa ghicesc de la distanta marca, tipul, motorul, capacitatea cilindrica, numarul de valve etc. ale tuturor automobilelor pe linga care trec.
In fine, am ajuns sa nu mai am somn, pentru ca nu pot sa impac intre ele zecile de sfaturi contradictorii date de apropiati, fiecare cu aerul celui care a descoperit deja marele adevar.