În ultimele 12 luni am devenit mult mai pesimistă decât îmi stă în fire. Inundată de poze cu mafioți în ii și năframe, cu corupți în straie sfinte strălucitoare, de ură scuipată din spatele unui tricolor împotriva a tot ce nu-i strămoșesc, de știri despre epidemii de boli eradicate acum câteva zeci de ani – mi-a fost greu să gândesc altfel. Din fericire, mi-am regăsit optimismul pentru omenire într-un context cel puțin ciudat: fotografiile și poveștile animalelor de la uraganele de peste ocean.
Printre numeroasele povești ale uraganului Harvey, cea care urmează este preferata mea. Într-un azil de bătrâni din Texas, apa intrase în imobil și toți pacienții erau scufundați cel puțin până la brâu, haine și obiecte pluteau libere prin cameră, iar o pisică se urcase pe un scaun să nu o ajungă apa. Fotografia a devenit virală, ziarul local a scris despre azil și despre operațiunea de salvare a bătrânilor. După publicarea articolului, jurnalistul a început să primească e-mailuri, zeci de e-mailuri cu un mesaj care, în linii mari, era același: „Felicitări pentru articol, bună treabă jurnalistică, săracii bătrâni, dar pisica, PISICA a fost salvată?“. Pisica, Bozo, da fusese salvată, iar ziarul a fost nevoit să revină cu un articol special despre acest subiect. Bozo a fost doar unul dintre numeroasele animale de casă pentru care oamenii au făcut eforturi extraordinare de salvare. Atât în timpul uraganului din Texas, cât și al celui care a afectat Florida, au circulat fotografii și filme cu oameni plecând cu aproape nimic din casă, dar având în brațe câini, pisici, cuști de păsări, de iepuri sau alte animăluțe.
Nu este doar o impresie faptul că atașamentul față de animalele din jurul nostru crește. Un studiu realizat de o agenție imobiliară din America pe cumpărătorii tineri de apartamente sau case arată că prima achiziție imobiliară a fost mai degrabă influențată de nevoia de spațiu pentru câinele personal decât de nevoia de spațiu după căsătorie sau chiar existența unui nou-născut. Mai ales în cazul proprietarilor de câini, închirierea spațiului de locuit este o problemă, iar cumpărarea unui imobil propriu îi scutește de efortul de a găsi locuri unde este permisă creșterea animalelor. Același studiu arată că 42% dintre tinerii care nu dețin case își consideră prietenul necuvântător drept unul dintre factorii cheie în decizia cumpărării.
Dar să zic și unde voiam să ajung. Câinii și pisicile pot să ne salveze de întregul val al conspiraționismului anti-vaccin. Proprietarii de animale trebuie să le vaccineze, iar nebunia anti-vaccin a ajuns anul acesta până și la vaccinele veterinare. Da, până și în cazul animalelor de casă există „părinți“ cărora le este frică să le vaccineze pentru a nu se îmbolnăvi de autism sau de bolile-introduse-de-conspirația-marilor-corporații-far-maceutice-ca-să-le-controleze-răspândirea. Din fericire, acești anti-vaxxeri au testat limita internetului: totul până la câini și pisici. Răspunsurile contra acestei noi nebunii au fost copleșitoare. În cazul câinilor, mai ales, turbarea este un risc major în lipsa vaccinului și reacția puternică a fost cauzată și de riscul foarte mare de îmbolnăvire a oamenilor. S-ar putea ca aceste argumente în favoarea vaccinării patrupedelor să fie în sfârșit portița de intrare spre discuțiile rezonabile pe acest subiect.
Pe lângă toate acestea, mai există o bucățică de optimism în mine. Donald Trump este primul președinte american care nu are nici un animăluț de casă pe lângă el. Poate acesta va fi, în sfârșit, argumentul care îi va cauza declinul în ochii susținătorilor, dacă toate celelalte nu au funcționat. Totul până la câini și pisici.