De trei ani de zile, cu o energie demna de o cauza mai buna, Ministerul Educatiei si Cercetarii loveste, deopotriva, in standardele de calitate ale manualelor de limba si literatura romana pentru liceu, si in interesul meu particular, de coautor la unul dintre aceste manuale. De trei ani, manualele Editurii Corint coordonate de Eugen Simion si aflate in pozitia de lider pe piata libera a manualelor alternative sint depunctate intr-un mod care ar fi aberant, daca n-ar reflecta, de fapt, o vointa eliminatoare.
Sub pretexte puerile si etichete tragicomice, generos distribuite pe cite un raport, Comisia de evaluare (presedinte: Marius Chisu) acorda acestor manuale cele mai mici punctaje, pentru a le scoate din joc. Trec de severa comisie, in pas de defilare, tot felul de incropiri editoriale. Singurele care darima, sistematic, stacheta bizara a ministerului sint manualele coordonate de fostul presedinte al Academiei, profesor eminent la Facultatea de Litere timp de decenii si unul dintre cei mai importanti critici si istorici literari postbelici.
Anul trecut, in raspunsul oficial al onoratei Comisii se strecurasera, vai!, citeva pirdalnice de greseli, care descalificau din start demersul „critic” al examinatorilor. Cum sa evaluezi niste manuale de Limba si literatura romana, cind tu te dovedesti un agramat? Era o contradictie interna, iesita dintr-o (auto)calificare defectuoasa. Anul acesta, comisia de examinatori anonimi (deci: fara vreo responsabilitate in fata opiniei publice) a acordat manualului un punctaj umilitor, dar cu luarea unor masuri de precautie. Referatul de respingere este redactat cu mai multa atentie, astfel incit examinatorii sa nu se mai expuna ridicolului. Ma gindesc ca or fi apelat la niste specialisti pentru asta – dar o eroare grava de strategie tot s-a strecurat. Aflam, din acest document oficial al Ministerului Educatiei si Cercetarii, ca manualul coordonat de Eugen Simion este foarte slab fiindca… are „un nivel academic”! El este atit de prost prin aceea ca e atit de bun.
Sa recunoastem ca logica onoratei Comisii este atit de intortocheata, incit orice om de buna-credinta se pierde in meandrele ei. Pai, daca manualul acesta si cele anterioare sint atit de savante, cum se explica faptul ca ele au fost alese de 70% dintre profesorii acestei tari? Iar daca toti acesti profesori s-au pacalit o data, cum se face ca ei au ales sa se pacaleasca singuri si in continuare, ani buni, cautind manualele girate de Eugen Simion si aparute la Corint? Ministrul Cristian Adomnitei raspunde absolut halucinant: „autoritatea stiintifica a autorilor si a referentilor, tirajele vindute, (sic!) nu le puteti invoca drept argumente si nici criterii de evaluare pentru un manual scolar”.
Am muncit, pe capitolele de literatura contemporana, prea mult la acest manual si am scris – scuzati-mi lipsa de modestie – suficient de bine despre niste autori reprezentativi pentru a accepta, acum, cu seninatate manevrele descalificante ale unei comisii pe care ar trebui s-o preocupe calitatea invatamintului romanesc.
S-o preocupe in mod real.