Cu ochii mari si pupilele dilatate, privea inert spre cer, de parca ar fi vrut sa-si puna o vorba buna Bunului spre a veni mai repede ambulanta.
Ambulanta nu a ajuns decit peste o ora, timp berechet pentru ca Pantiru Aurel zis Relu sa moara nederanjat de sirena. Fara onoruri, fara bocete, ci discret, asa cum ii sta bine unui burlac batrin. Inima lui, care de 70 de ani se zbatea intruna, experimenta acum o dulce senzatie de odihna…
Pantiru Aurel zis Relu nu a avut copii, iar ca familie, o singura sora, moarta de frig in 2001, divortata, cu un copil – Toadere Dumitru, singurul mostenitor al minusculului ram genealogic. Pantiru Aurel zis Relu isi lasa acum agoniseala, deloc de neglijat, in principal aur, cam 38 de lucrari dentare de 24k (privilegiul de a fi lucrat la morga spitalului), pe cale de succesiune, nepotului, care dintr-un calcul simplu isi vedea achitate ratele si ii raminea ceva si pentru vreun Logan jerpelit. A, sa nu uitam si de garsoniera.
Pantiru Toadere Dumitru se stia bine cu notarul, asa ca putea scapa cu o taxa succesorala minima. A urmat o inmormintare tip rezumat, sumara, fara pomeni si fara praznic. Dupa doua luni, omul vindea garsoniera si investea in terenuri.
As fi putut scrie ca ambulanta a venit la timp si ca batrinul salvat a facut subiect de stiri, spre mindria institutiei. Ca i s-a dat magneziu si s-a dus acasa. Dar asta ar fi insemnat un Pantiru Toadere Dumitru sarac si disperat, gata sa sara de pe bloc din cauza caldurii care adinceste depresia. Nu ar fi oare pacat de asa baiat? Mai bine Relu.