1.
Nu-mi mai pornește căldura în mașină. Am dat un pumn în bord și n-a mers.
Am ridicat capota, m-am uitat prelung la mai multe chestii de pe-acolo. Vreo câtorva le-am dat niște pumni și tot n-a pornit căldura. Am mai tras și-un șut în roată și tot nu. Am întrebat un coleg care mi-a spus că-i ceva simplu: stupa sau prestupa a prins calamită. Scot stupa, o curăț de calamită și gata-i. Bănuiesc că pentru asta am nevoie cel puțin de un ștuț de cinșpe.
2.
M-am trezit sâmbătă dimineața foarte devreme, să prind ceva deschis de Sfânta Paraschiva, să repar naibii odată termostatul mașinii, să vină căldură, dar toate service-urile din preajmă erau cu ușile ferecate, așa că am mers mai departe, tot mai departe, cu ochii după pancarte cu SERVICE sau SERVICII AUTO, am mers încet pe dreapta, mă înjurau șoferii din spate, nu puteam parca nicicum, unde părea că ar fi OPEN, mi-am aprins și-o țigară de nervi și am ajuns aproape de capătul orașului, holbându-mă după SERVICE/ SERVICII, și-am văzut foarte multe, la rând, însă totul era închis, până când, la întoarcere, mai să-mi stea inima în loc de bucurie, am dibuit din zbor ceva cu SERVICII NON-STOP, am găsit miraculos și parcare, între un pom și o dubă lungă cu cruce pe ea, am băgat pe intermitent-avarii, am sărit din mașină, am deschis ușa, m-a întâmpinat un nene cu un zâmbet larg pe buze și am realizat că intrasem la SERVICII FUNERARE COMPLETE NONSTOP.
3.
Sunt la un botez. De juma de oră stau pe un scaun, pe terasă. Şi de juma de oră aud un grup de corporatişti vorbind despre strategii de câştigat like-uri pe Facebook. Totul e cu planning, being successful, man, you have to know it, blablauri în romgleză mai puțin amuzante decât dialogurile unui copil cu ursulețul de pluş. Cunosc vreo două persoane dintre cele care discută aprig teoria like-urilor. De obicei, nu adună nici juma din like-urile primite de mama atunci când postează pe Facebook o poză cu o găină din curte.
4.
Fără a fi vreun adept ori apărător al pelerinajelor religioase din urbe sau de aiurea, simt nevoia să spun că mi se pare stupidă aroganța multora, pe Facebook, față de „babele pupătoare de moaște“, ușurătatea cu care mulți împart lumea în noi, progresiștii lu’ pește, și ei, oamenii de ev mediu. Hai să privim lucrurile puțin la rece: cu ce-i mai brează decât o mulțime care stă la coadă la Sfânta Paraschiva o altă mulțime care stă la coadă, la omor, o zi întreagă, pentru a-și cumpăra ultimul model de iPhone, bilete la Steaua-Dinamo sau la concertul unei formații obosite care cântă pe un stadion românesc în final de carieră? De ce mulțimea pelerinilor e considerată nașpa, idioată, iar mulțimea isterizată de iPhone, de meciuri de fotbal sau de concerte în aer liber e cool? Eu unul am impresia că, după ce se curăță locul de gunoaiele lăsate de orice mulțime, ăia cu moaștele rămân cu ceva în plus și uită mai greu de ce sau pentru cine au stat la coadă. Și uneori mă tem că țara noastră e așa înapoiată nu din cauza babelor care pupă moaște, ci a generației noastre de feisbuciști, mare parte analfabeți funcțional, care nu sunt în stare să urmărească cap-coadă și să priceapă zece rânduri, cu attention span cât peștii de acvariu, care învață prin contaminare vreo câteva clișee, apoi refuză agresiv, din principiu, orice nuanță de gândire.