Sunt câteva zile de când se discută în spațiul românesc despre agresiunea și hărțuirea sexuală. S-a spus tot despre asta. Multe, multe, multe femei au spus ce au putut despre asta. Totul a fost analizat, s-au făcut toate glumele, oameni s-au blocat reciproc pe Facebook, așa încât o săptămână mai târziu nu este nimic de zis în plus. Cu o excepție trecută, cred, cu vederea: sunt câteva zile de când în spațiul românesc SE DISCUTĂ despre agresiunea și hărțuirea sexuală.
Au fost două subiecte pe agenda publică, unul după celălalt. Primul – ideea că este inadecvată predarea romanului Baltagul la gimnaziu, din cauză că normalizează violența domestică. Iată un cuvânt care sună prea corect politic ca să fie luat în serios. Ce înseamnă totuși să „normalizezi“ violența domestică, în context? Înseamnă că atunci când vorbești cu niște puști de gimnaziu și vorbești despre femeia puternică Vitoria Lipan, care uneori „cerea“ bătaie de la soțul ei pentru că era „încăpățânată“, le creezi o imagine că acest lucru este „normal“. Desigur, Baltagul ar putea fi punct de pornire pentru discutarea moralității unor astfel de comportamente și nu pur și simplu prezentat pe nemestecate, dar câți profesori de limba română pot face asta?
A apărut, la doar câteva zile distanță, campania #metoo. Femeile victime ale agresiunii sexuale au fost invitate să scrie acest mesaj #metoo, însoțit sau nu de descrierea episodului sau a episoadelor, după cum doresc.
Inițial se părea că va rămâne un fenomen limitat la lumea anglofonă. Ca niciodată însă, mărturiile în limba română au început să curgă, femeile prinzând curaj unele de la altele. Femei în politică, în divertisment, în mediul academic, în jurnalism sau pur și simplu prietene de pe Facebook, fiecare cu povestea sa, prezentată detaliat sau pur și simplu închisă în acele două cuvinte. Prin numărul copleșitor, subiectul nu a mai putut fi ignorat, și nici bagatelizat cu prea multă ușurință. Și, cu excepția câtorva reacții bădărane, a creat un val de empatie și – alt cuvânt din vocabularul corectitudinii politice – de conștientizare.
De ce este atât de important faptul că, în sfârșit, se vorbește despre asta? Iată care a fost nivelul discuțiilor care s-au purtat pe marginea acestui subiect în spațiu public românesc de la începutul lui 2017 până în prezent: o știre despre Maradona care a fost acuzat de agresiune sexuală, unde se menționează după câteva rânduri că femeia de fapt s-ar fi dezbrăcat în fața jurnalistului și că s-a supărat când i s-a zis să plece; o știre despre o femeie care a fost hărțuită de un parcagiu, cu detalii picante din bilețelele de amor pe care le primea; o acuzație de hărțuire sexuală într-o instituție publică, unde ziarul „Libertatea“ a dezvăluit identitatea femeii care făcuse confidențial plângerea; o știre cu titlul Acuzații grave la adresa unui profesor din Pașcani. Ce îi propunea unei eleve la telefon. ÎNREGISTRARE AUDIO, oferită de „Știrile PROTV – câștigătorii premiului Emmy“. Printre toate acestea, un proiect de lege a propus relaxarea pedepselor pentru hărțuire sexuală, iar pe 14 octombrie 2017 a avut loc un marș „Împreună pentru siguranța femeilor“ și probabil nu știați nici una dintre aceste două informații.
Se vorbește, în sfârșit, despre agresiunea sexuală în societatea românească, iar discuția este adevărata știre. În lipsa discuției, rămâne întuneric.
Iar, din păcate, cei care iubesc cel mai mult întunericul nu sunt vampirii, ci lașii.