În timp ce în România oamenii tot zic că ies în stradă pentru că se, mă scuzați, „pișă pe el de vot“, în Franța cineva a luat lucrurile mult mai în serios.
În primul rând, a câștigat acces la Palatul Élysée. În al doilea rând, a așteptat un moment propice, respectiv o întâlnire a președintelui Franței cu trei miniștri și s-a asigurat că există o cameră video pe el. Și ultima etapă a planului, lovitura de geniu, și-a exprimat gândurile în formă lichidă direct pe șemineul de mii de euro, însoțit de râsetele celor din cameră. Apoi toată lumea a continuat întâlnirea și l-a iertat, pentru că nimeni nu poate sta mult timp supărat pe un labrador.
Nemo este noul prim-câine al Franței, continuând o adorabilă tradiție a șefilor de stat care își aduc cu ei animalele de casă dragi. Nemo a fost adoptat de soții Macron de la un adăpost și îl iau cu ei la numeroase vizite oficiale. Începând cu 1970, toți președinții Franței au avut un labrador, cel al lui Sarkozy fiind cunoscut ca pus pe năzbâtii și stricăciuni prin Palat.
De cealaltă parte a Oceanului, președintele Donald Trump a rupt tradiția Americii moderne: este primul președinte care nu are pe lângă el un suflet necuvântător. O serie de speculații au apărut în presă, cu intensitatea dedicată în general afacerilor extraconjugale, în legătură cu momentul în care băiatul lui Trump ar fi văzut un puiuț de caniș și i s-a luminat chipul. Acesta să fie alesul? Va exista în sfârșit un animal de companie la Casa Albă? De atunci a trecut un an și deocamdată nu există nici o schimbare.
De la George Washington încoace, toți președinții americani au avut animale de companie. Cei mai populari au fost câinii, iar dintre aceștia pe primele cinci locuri ale raselor populari sunt: terrieri (15), spaniel (9), collie (9), setter (6) și retriever (5). Dar nu întotdeauna animalele de Casă Albă au fost dintre cele mai obișnuite. Pe lângă câini, pisici, cai și ponei, reședințele prezidențiale au găzduit: ursuleți, papagali, cocoși de luptă, oposumi, porci, porcușori de Guineea și viermi de mătase. John Adams a avut un câine cu numele Satana. John Quincy Adams a avut, pentru câteva luni, un aligator în cadă.
În Noua Zeelandă, știrea lunii octombrie a fost alegerea unei femei de 37 de ani ca prim-ministru, cel mai tânăr lider din istoria modernă a țării. Cealaltă ștrie a lunii a fost despre noua prim-pisică a țării, Paddles, și contul ei de Twitter – @FirstCatofNZ. Paddles a fost primită pe Twitter cu un covor roșu, adică de însăși Larry the Cat, celebra pisică de pe 10 Downing Street.
Până și Putin pare mai agreabil atunci când este fotografiat lângă cei trei câini ai săi – Verni, Yume și Buffy. Verni, un pui de alabai primit cadou de la oficialitățile din Turkmenistan, a creat un întreg scandal cu privire la drepturile animalelor acolo, o țară cunoscută pentru cruzimea față de animale. Rasa alabai este considerată parte din „tezaurul național“ al Turkmenistanului, iar comercializarea câinilor de această rasă este interzisă. În schimb, în capitala turkmenă sunt interzise animalele fără stăpân, din cauza „mirosului urât“, și numeroși câini și pisici sunt eutanasiați înaintea evenimentelor internaționale care au loc în capitală.
În România, singurele animale prezidențiale celebre au fost Corbu – labradorul lui Ceaușescu – și cei cinci câini ai lui Băsescu – Shogun, Tosa, Mura, Crocodel și Cuțu-Cuțu. Și, chiar dacă e de înțeles de ce președinții mai noi ar dori să se despartă de o moștenirea celor vechi, unele tradiții merită păstrate. Animăluțele de casă sunt printre puținele care le pot face mai simpatice pe adevăratele animale politice.