În momentul acesta, în care scriu textul, Florin Iordache, fost ministru al Justiției și președinte al Comisiei speciale de Căsăpit Legile Justiției, îndeamnă parlamentarii și pe toți românii la civilitate.
Iordache dorește ca dezbaterile să aibă loc în limitele regulamentului și protestatarii să pună mâna să citească înainte de a ieși în stradă. Suntem în a doua zi după ce USR a reușit să amâne deznodământul: votul final în Camera Deputaților privind statutul magistraților. Este un document îndelung ticluit în laboratoarele PSD și ALDE, o piesă esențială în reformarea sistemului judiciar după chipul hâd și asemănarea de Chucky a actualei puteri.
Câteva cuvinte despre USR. 6 decembrie a fost o zi bună pentru formațiunea politică intrată în Parlament anul trecut, dar asupra căreia mai toată lumea începuse să cadă de acord că s-a transformat într-o cruntă dezamăgire. Partidul fondat de Nicușor Dan a parcurs luni întregi de derută, de conflicte interne. USR devenise un partid ca oricare altul pe scena politică de la noi, incapabil, fie și la nivel demonstrativ, să producă vreo surpriză plăcută măcar alegătorilor săi. Adevărat, mulți dintre cei care au pus ștampila în decembrie trecut pe candidații săi au făcut-o sastisiți fiind de inabilitatea și duplicitatea PNL în opoziție cu blocul PSD sau pentru că simpatizau cu mulți dintre candidații decenți care au ajuns pe listele Uniunii, nici unul politician de carieră. Lupta la baionetă din Parlament, în ziua de Moș Nicolae Șerban, cu tot cu accentele sale foarte stridente, la limita civilității, vorba lui Moș Iordache Florin, a dat un semnal străzii că mai poate exista ceva speranță că se află în Parlamentul României un echivalent al luptei sale.
Dincolo de dorința românilor din stradă care vor să oprească intrarea în vigoare a Legilor Justiției apud Steluța Cătăniciu, Șerban Nicolae și mai puțin vizibilul în ultima vreme Eugen Nicolicea, USR a dat, sper, semnalul esențial, și anume că idealurile sunt servite, în mod practic, mai întâi în Parlament și mai apoi în stradă. Să ieși patru ani să huidui puterea, dar în cea mai importantă zi, cea a votului, să stai acasă, nu mai este o opțiune. Privim configurația Parlamentului de azi: PSD are 222 de mandate, după care se cască hăul. Următorul clasat, PNL, abia trece de 90 de mandate, USR are vreo 48. Dar câtă scârbă de politică, cât dispreț față de importanța alegerilor se afișau în urmă cu un an?
Teoria „toți sunt la fel“ servește în chip strălucit PSD. Câtă vreme cea mai activă parte a societății, cea mai implicată civic va refuza în continuare arma votului pe motiv de greață de politicieni, urmașii lui Dragnea (căci el nu mai are mult de trăit politic, de aici și zvârcolirile din interiorul „partidoiului“) au un viitor bun asigurat.
Din motivele de mai sus și din multe altele, cei care astăzi sunt, pe bună dreptate, speriați de felul în care PSD și ALDE au pornit să sape la temelia statului român ar trebui să viseze în fiecare noapte următorul rând de alegeri. Partidele sunt și ele un supermarket cu produse. Dacă PNL și USR nu vor reuși să capitalizeze eficient nemulțumirea protestatarilor, până la urmă se va găsi un furnizor destul de capabil să livreze la magazin, în cantități suficiente, produsul politic pentru care este mare cerere. Dacă PNL va rămâne surd și va prefera să se îmbete cu voturile strânse de primarii lor (am văzut, totuși puține încă pentru a putea pretinde guvernarea) și să joace la dublu pe mai departe, cu complicități și ocheade adresate PSD, va plăti în continuare prețul. La fel, dacă USR nu va înțelege că trebuie să se transforme în partid cu structuri și să devină o forță nu doar la evenimentele de maximă audiență, atunci nu va obține mai mult de 8% la viitoarele alegeri.
Munca politică adevărată abia acum începe, dincolo de bătălia pentru blocarea legilor Justiției. Cine vor fi candidații la europarlamentare în 2019? Ce garnituri vor fi scoase pentru primării, consilii locale și județene în 2020? Cum vor arăta listele de parlamentari propuși în 2020? Timp mai este foarte puțin.