Putin ii pasa ca va ramine toata viata cu nostalgia ascunsa a acelei perioade. Deodata, o va nega si nu o va mai recunoaste decit ca pe o epoca tulbure, neserioasa. Brusc, trece de la plete la o freaza regulamentara, de la evazati si camasa inflorata la costum si cravata, de la rucsac la diplomat. Si stiti cind cred eu ca se intimpla aceasta uluitoare transformare?
Ei bine, cind isi capata cartea de munca. Aceasta il responsabilizeaza definitiv, il face om serios, intelept, ii da un tel major – de a se tine de ea cu dintii, de a nu avea nici o „intrerupere” inscrisa pe ea pina la pensie. Mai mult, ii da si dreptul de a judeca si de a imparti lumea in oameni cu sau fara carte de munca.
Daca, sa zicem, esti scriitor si te intilnesti cu un asemenea roman, vine vorba si te intreaba ce ocupatie ai. „Scriitor”, zici. „Adica esti somer?!” „Nu-s somer. Scriu.” „Si din ce traiesti?”, te intreaba el cu mila (pentru ca romanul considera scriitorul un fel de poet, predestinat sa fie rupt in fund de saracie, cu capul in stele; cel mult, ii accepta scrisul ca pe un hobby, un sport ceva, cum ar fi bunaoara yoga). „Din scris”, ii spui. Cu asta il cam jignesti: „Adica ma iei de prost?!”. Ii explici de-a maruntelul cum faci bani din scris – scenarii, articole, povestiri, carti publicate –, ba chiar reusesti sa-l convingi ca poti cistiga la fel ca si el, daca nu cumva mai mult.
Atunci iti spune ca, la ce amintiri are, ar putea cistiga si el din asta, dar n-are timp de prostii. Apoi se uita cu ciuda la tine, ca si cum ai fi intruchiparea nedreptatii din lume, un smecheras care refuza munca cinstita si sigur fura din banii statului. Apoi isi revine, mediteaza si te incuie: „Si unde ai cartea de munca?”. Ii zici ca nicaieri. Asta te descalifica definitiv. Adio, puncte de pensie! Adio, medicamente gratis la batrinete! Ii spui ca-ti platesti singur pensie privata si asigurare de sanatate. „Dar statutul, ce statut mai ai in ochii lumii?”
Ma tem ca pentru acel roman, scrisul n-are nici o sansa sa-ti dea vreun statut, cartile tale nu valoreaza in veci cit o carte de munca.