Suficient de neobisnuit si indeajuns de accesibil incit sa te pui imediat pe treaba.
„Pe polita bucatariei am observat o cutie lucioasa. M-a cuprins pe loc o dorinta arzatoare. – Bunicuto, da-mi, te rog, cutia asta… – Tu nu stii ca in ea tin foi de dafin? – Foile de dafin poti sa le tii si in sertarul mesei sau in vreo oala, pe cind eu… am mare nevoie de cutia asta. – Ce sa faci cu ea? – Am atitea lucruri: acuarele, nasturi, bucati de creta, capetele de creion, cuie… tot felul de lucruri pe care nu am unde sa le tin.”
Bun, acum am o cutie. Sa nu uit de reguli. „Deci, sa recapitulam: 1. Pioneze. 2. Folosite. 3. In buna stare. 4. Neobisnuite, iesite din comun.” Cele mai multe pioneze se pot gasi la avizier. „In holul mare al blocului nostru nu era nimeni, iar in avizierul negru stateau prinse cu pioneze patru foi. Pionezele ruginisera. Ia te uita, sint cu un numar mai mari decit cele pe care le am in cutie. Minunat! Trebuie sa fiu atent sa nu se rupa la scos. Din cite stiu, nici timbrului nu trebuie sa-i lipseasca vreun zimt. Mi-am rupt unghiile, nu alta, iar pionezele au ramas infipte tot acolo, in lemn. Dezamagit, m-am uitat la cealalta foaie. Aveam noroc. Si inca ce noroc! Foaia era prinsa cu o pioneza mare, galbena, de arama, cum nu mai vazusem.”
Asociatia secreta
Fuguta la scoala. „Trei foi cu un total de noua pioneze, dintre care patru erau total diferite de acelea pe care le aveam in colectie. La avizierul cel mare de la etajul intii, o adevarata expozitie de pioneze. Opt, noua… douazeci si doua, ba nu, acolo, in colt, mai era una uitata, deci douazeci si trei! Minunat! Majoritatea insa ruginite. Uite, inca una din alama, daca nu chiar din arama! Si asta aici, jos, este iesita din comun; in loc de numar are o ancora. Poate ca e straina; bine-nteles, sub ancora sint trei litere. S.U.A. Deci – americana.”
Dar colectionatul pionezelor nu este deloc o treaba usoara. Poate deveni chiar periculoasa, daca esti prins de administratorul blocului sau de directorul scolii, si pun pariu ca nici femeia de serviciu nu s-ar arata mai ingaduitoare. N-ar strica, asadar, o asociatie. Pentru aspectele legale si pentru inca o pereche de ochisori agili, care sa stea la pinda. In fond, si colectionarii de timbre au asociatia lor filatelica. Deci, de ce nu si o „Asociatie a colectionarilor de pioneze”? Cu un nume secret si ciudat, precum Pingoclavulus. De la pingo – a desena si clavulus – cuisor, fireste. Mai pe scurt, P.G.C. Si cu un statut clar, care sa stipuleze ca „Nici un membru nu trebuie sa treaca nepasator pe linga un pegece, oriunde ar fi infipt el si de orice forma ar fi!”.
Ma duc sa vad daca au afisat intretinerea pe iulie.
Anton Ingolic, Colectionarii de pioneze,
Editura Ion Creanga, Bucuresti, 1990.
Ilustratii de Adrian Moldovan