E uimitor cât de rapid se schimbă lucrurile în România. În urmă cu doar o săptămână, Dragnea era la pământ, unii îi cântau prohodul. Zmeul roșu Mihai Tudose se ținea tare și amenința supremația în PSD, Mihai Bădălău, omul nr. 2 din PSD, citea scrisori în CEx-ul partidului și cerea mai multă transparență în luarea deciziilor, iar vreo zece filiale pesediste se declarau de partea premierului. Era război pe față, părea că epoca Dragnea se apropie de final.
Ce s-a întâmplat în realitate? Mihai Tudose n-a mai demis-o pe Carmen Dan de la Interne și a devenit mielușel, arțăgoșii șefi de filiale s-au cumințit brusc, iar Bădălău și-a înghițit scrisoarea. CEx n-a fost deloc complicat pentru Dragnea, ci s-a transformat într-o execuție rapidă a celor care mișcau în front. Dovadă scorul din Comitetul Executiv pentru plecarea lui Tudose: 59-4. Plus patru abțineri. Ceva s-a întâmplat în noaptea dinaintea marii confruntări Dragnea-Tudose. Nu știm ce, dar peste două luni sau un an probabil vom afla ce s-a petrecut în culise și care a fost rețeta îmblânzirii dizidenților.
În urma conclavului PSD, în care până și echilibrata Ecaterina Andronescu a răbufnit, Liviu Dragnea a ieșit întărit. Asta în timp ce mai toți îi numărau zilele.
A doua zi a urmat încă o victorie pentru același Dragnea. Partidul a nominalizat-o pe Viorica Dăncilă pentru postul de premier. O numire mai bună nici că se putea. Pentru Dragnea, evident. Dăncilă, originară din Teleorman, reprezintă definiția obedienței față de șeful de partid. Îi datorează cariera liderului suprem, nu va ieși niciodată din cuvântul acestuia și îi va urma sfaturile fără să schițeze vreun gest potrivnic. Până la desemnarea Vioricăi Dăncilă mai era un hop de trecut: Iohannis. Miercuri, partidele au fost chemate la Cotroceni. Nu era un moment simplu pentru PSD, chiar dacă social-democrații dețin majoritatea alături de ALDE în Parlament. La câte trăsnăi a făcut PSD în ultimul an, președintele avea mingea ridicată la fileu, indiferent care ar fi fost răspunsul său. Trebuia doar să lovească.
Surpriza cea mai mare a venit chiar în ziua consultărilor. La scurt timp după discuțiile cu partidele, Klaus Iohannis anunță că va ieși cu declarații. Putea spune orice, nimeni nu intuia comportamentul președintelui. Iohannis a precizat că oferă PSD-ului o a treia șansă și că așteaptă ca noul guvern să treacă la treabă.
Afirmația reprezintă o palmă nu doar pentru susținătorii săi, cât mai ales pentru cei care au ieșit în stradă, seară de seară, timp de aproape un an. Pentru oamenii ăștia, care au îndurat nu doar frigul, ci și amenzile jandarmilor, vorbele președintelui au sunat a jignire. Ce șansă să mai dai unui partid care și-a dat jos două guverne în mai puțin de un an? Ce șanse să dai unui PSD preocupat doar de Justiție?
Dacă PSD ar fi făcut în ultimul an măcar 100 de kilometri de autostradă, dacă s-ar fi început măcar un spital undeva în România, PSD avea ce pune pe masă la discuțiile cu președintele. Neînțelegerile în politică nu-s de azi, de ieri, nici măcar scandalurile dintr-un partid nu mai miră pe nimeni, dar când singura ta preocupare e cum să scapi de problemele penale, a treia șansă nu există.
Cu toate acestea, președintele Klaus Iohannis nu prea avea de ales. Opoziția e încă fărâmițată, iar în Parlament, PSD și ALDE au majoritate. Dar de aici și până la acceptarea pe loc a nominalizării PSD e cale lungă. Viorica Dăncilă nu e un personaj de forță în PSD. N-are experiență în administrație, ba dovedește că e ruptă și de chestiunile europene, câtă vreme spune că Iranul și Pakistanul sunt state membre ale Uniunii Europene.
Putea președintele să ofere premierul altui partid? Misiune imposibilă. Opoziția abia strânge 35 la sută din mandate, iar pe UDMR și celelalte minorități e greu să te bazezi.
Nu faptul că Iohannis a dat guvernarea din nou PSD a deranjat, ci modul cum a făcut-o. Fără luptă, fără a arăta că îi pasă.
În doar câteva ore, Klaus Iohannis a pierdut enorm. E greu de spus dacă și-a periclitat definitiv șansele la un nou mandat, dar cedarea sa în acest mod a arătat un președinte care nu înțelege contextul. Președintele putea cere timp de analiză, ba chiar avea dreptul să solicite PSD o altă nominalizare, fără să dea multe explicații.
Nu cred în scenariul unui blat Iohannis-Dragnea. A fost mai degrabă un calcul rece al președintelui: dacă tot e bal, să-i lăsăm să se facă de râs până la capăt.
Problema e că unii din țara asta nu mai au chef să mai aștepte trei ani până când s-ar putea ivi șansa ca lucrurile să se îndrepte. Sunt deja 28 de ani de guvernare haotică, e prea mult.
Exact cu un an în urmă, Iohannis s-a dus la Palatul Victoria și a reușit să scoată elefanții din clădire. După ce au tropăit și prin Parlament luni bune, elefanții au invadat curtea Cotroceniului. Culmea, lui Iohannis începe să-i placă.