Pentru partide si, prin extensie, pentru intreaga noastra viata politica problema e mai complicata. Si asta deoarece formatiunile care vor sa-si prezerve sansele la urmatoarele alegeri vor fi nevoite sa se tina de promisiunile publice facute in ultimele zile, anume acelea de a-i exclude din rindurile lor pe cei dovediti a fi facut politie politica. Promisiunile apartin, deocamdata, PNL-ului, PD-ului si PSD-ului. Iar daca se va intimpla asa, mai toate planurile politice ale actualilor guvernanti s-ar putea sa fie date peste cap.
Mai intii, problema guvernarii propriu-zise: excluderea din partidele aflate la putere a unor parlamentari ce vor fi dovediti ca turnatori ar crea un „grup parlamentar” al independentilor (pentru ca e greu de crezut ca exclusii din partide vor renunta, de bunavoie, si la statutul de parlamentar) care, ironie a sortii, va fi decisiv in momentul votului. Fragila majoritate atit din Camera, cit si, mai ales, din Senat nu va putea rezista decit mizind pe viitorii independenti. Cum vor fi cointeresati acestia? Ce li se va promite ca sa nu se ajunga in situatia ca orice initiativa legislativa sa depinda de mofturile lor? Ce compromisuri se vor face? Nu stim inca, desi nu ne este foarte greu sa banuim.
Chestiunea anticipatelor va primi, la rindu-i, o lovitura puternica. Devine evident ca niste oameni fara sprijin politic prezent sau viitor nu vor vota, de pe pozitia de parlamentar independent, pentru pierderea definitiva a privilegiilor proprii de dragul ideii de anticipate. Cu siguranta, doi ani in plus de sezut in fotoliile parlamentului versus iesirea imediata pe usa din dos a politicii nu ridica nicidecum probleme de decizie. Si atunci, e clar, daca intr-adevar partidele isi vor „epura” turnatorii, ideea alegerilor anticipate pare mai putin probabila chiar decit fuziunea PNL-PD. „Salvarea” ar putea veni doar dintr-o vointa politica comuna a PSD, PNL si PD, al carei rezultat sa fie trecerea pe linie moarta, odata pentru totdeauna, a turnatorilor Romaniei. Dar deja trecem in domeniul iluziilor comice.
Toata aceasta nebunie justitiara numita „dosariada”, inevitabila totusi si pe deplin justificata moral, ne va pune deci in fata unei ironii a sortii la care, probabil, nu ne-am gindit la inceputurile ei. Anume in situatia de a oferi, macar pina in 2008, puterea de a decide soarta Romaniei tocmai fostilor turnatori. Ei vor controla Parlamentul prin voturile lor cu caracter decisiv, ei vor controla, prin urmare, intr-o anumita masura si Guvernul. Iar noi, in afara de a ramine cu frustrarea ca, fara sa stim, i-am votat, nu avem alta solutie decit sa asteptam sa treaca, mai repede, timpul. Si asta in conditiile in care sintem in 2006, in pragul intrarii in UE. Iar in 2007 si 2008 va trebui sa facem fata, politic, intrarii in UE. Abia facind aceste observatii ne dam seama cit de mult ne-a costat faptul ca „dosariada” nu s-a desfasurat la timpul ei.