Este sâmbătă, ziua finalei de fete de la Australian Open. Am urmărit și eu campionatul, dar jucătorul meu preferat este accidentat, iar asta mi-a dat ocazia să fiu mai puțin atentă la meciurile de tenis și mult mai interesată de ceea ce s-a petrecut în afara terenului, aproape la fel de disputat și cu miză ca o finală. La Australian Open au jucat anul acesta și egalitatea, alt-right, homofobia și moralitatea iertării.
Discuțiile au început în primele zile ale anului 2018, cu Margaret Court, fostă campioană la tenis, actual pastor, care le spune homosexualilor că vor ajunge în iad. La 75 de ani, Margaret Court este deținătoarea recordului feminin de Grand Slamuri câștigate. A câștigat Australian Open de 11 ori, motiv pentru care unul dintre terenuri – al doilea ca mărime – este denumit Margaret Court Arena. După nenumăratele ei declarații publice despre „tenisul plin de lesbiene“, o serie de voci, conduse de Martina Navratilova și Billie Jean King, alte două campioane de excepție, au cerut ca terenul să fie redenumit sau boicotat de jucători. Ca răspuns, Court a anunțat că anul acesta boicotează ea Australian Open și nu va fi în public. Nimeni nu a părut să sufere foarte mult, dar nici nu a anunțat nimeni că refuză să joacă pe terenul cu bucluc.
Tot înainte de începutul Australian Open s-a iscat o altă bătălie a opiniilor, de data asta feministă. Victoria Azarenka, fostă număr unu mondial, a anunțat că nu poate participa la turneu, din cauza unei dispute privind custodia băiatului ei. Este al doilea mare turneu de la care este nevoită să se retragă, deoarece este în proces de divorț, iar judecătorii nu îngăduie copilului să părăsească statul California. „Nimeni nu ar trebui să fie pus să aleagă între carieră și copilul său“, spusese Azarenka într-o scrisoare mai lungă, prima dată când divorțul o ținuse acasă. Pentru a doua oară într-un timp relativ scurt, lumea tenisului s-a trezit față în față cu situația nedreaptă în care se regăsesc jucătoarele-mame în comparație cu jucătorii-tați. În mod evident, nici un sportiv masculin nu a lipsit vreodată de la turneu din cauza unei bătălii de custodie.
Organizatorii turneului au reușit să stârnească o a treia controversă, tot înainte de prima minge jucată în turneu. Deoarece câștigătoarea de anul trecut, Serena Williams, și ea proaspătă mămică, nu era prezentă, la ceremonia de deschidere a fost invitată în loc Maria Șarapova. Aceeași Maria Șarapova care fusese depistată pozitiv la același Australian Open, cu doi ani în urmă, pentru substanțe de pe lista medicamentelor interzise. Deși Maria își isprăvise suspendarea și pedeapsa, alegerea organizatorilor nu a fost bine primită de public: dacă un jucător a fost condamnat și pedepsit pentru comportament imoral, a suportat penalizarea, are sau nu dreptul de a-i fi șterse greșelile cu buretele? La fel ca în politică, fanii sunt dispuși să acorde prezumția de nevinovăție, atâta timp cât e valabilă doar pentru jucătorul lor preferat.
Ultima dispută fără mingi a avut loc în conferința de presă a unui jucător până recent anonim – Tennys Sandgren. La 26 de ani și nu foarte bine clasat, a intrat în atenția presei pentru victoria împotriva unuia dintre favoriții turneului. Apoi a intrat în colții ascuțiți ai presei după ce s-au descoperit declarații homofobe, rasiste și ultranaționaliste pe contului lui de Twitter. Ofensat de reacția negativă, Tennys a recitat un întreg monolog în conferința de presă, în care a acuzat presa că își face prost treaba și judecă prea repede și nedrept oamenii. Nuanțele sunt importante, atâta timp cât nu trebuie să fii tu atent la ele.
Să fie o sâmbătă cu final fericit!