Nici bine n-au depus jurământul noii miniștri, că un nou scandal bântuie societatea românească. Guvernul anunță că renunță la serviciile SPP, după ce liderul PSD Liviu Dragnea a decretat că șeful acestei instituții n-ar fi străin de unele implicații politice.
Povestea cu SPP e doar o perdea de fum. Câtă lume știe cine-i generalul Pahonțu? Deocamdată avem doar declarațiile lui Dragnea că șeful SPP s-ar implica mai mult decât trebuie. Eu unul nu-l cred, liderul social-democraților a mințit prea mult ca să pot lua în seamă astfel de declarații.
Să presupunem că șeful PSD ar fi mirosit ceva sau chiar ar fi avut unele dovezi în sprijinul afirmațiilor sale. Dar ce vină are întregul SPP în scandalul ăsta? Poți contesta un personaj de la vârful unei instituții, dar e periculos să lovești la temelia unui serviciu. Plus că povestea din spatele deciziei lui Dragnea (să fim serioși, Dăncilă doar a executat ordinul cu renunțarea la SPP) pare mai degrabă hazlie. Că l-o fi căutat Dragnea trei zile pe Grindeanu cât omul era premier o fi adevărat, dar ce vină are SPP că nu i-a dat raportul? Dragnea îl acuză pe generalul Pahonțu de imixtiuni în zona politică, or tocmai de așa ceva s-a ferit șeful SPP dacă într-adevăr nu i-a spus unde se află exact premierul PSD Sorin Grindeanu. Până la urmă SPP n-avea nici o obligație să intre în bucătăria tapetată în roșu, pentru a clarifica războiul Dragnea-Grindeanu.
Comportamentul lui Liviu Dragnea scoate la iveală un tip de primitivism politic pe care nu l-am sesizat până acum câteva zile. Știam că Dragnea e un fricos și că se teme să nu fie lucrat de alții (culmea, chiar de oameni din interiorul partidului său).
Însă renunțarea la serviciile SPP de către membrii guvernului arată teama liderului PSD de a nu se mai repeta scenariile Grindeanu și Tudose. Liviu Dragnea dovedește că n-are încredere în nimeni. Nici măcar în Viorica Dăncilă, chiar dacă o laudă cu fiecare ocazie. Să ne amintim că la fel a procedat și când i-a instalat pe Grindeanu și Tudose. Din acest motiv, își ia măsuri de precauție. Vrea paznici la guvern care să-i raporteze minut de minut unde se duce fiecare, cu cine se întâlnește și eventual ce se pune la cale fără ca el să știe.
Pe de altă parte, renunțarea la SPP mai demonstrează ceva. PSD e deasupra oricărei cutume. Partidul este gata să redeseneze instituții, să le dărâme dacă e cazul, să dea noi prerogative, doar pentru liniștea grupului. La fel de posibil este ca în următoarele săptămâni să asistăm la lucruri inimaginabile. Iar SPP să fi devenit un ghimpe în ducerea la bun sfârșit a planului.
Aici nu mai este vorba doar de Justiție, ci de subordonarea tuturor instituțiilor care ar putea crea probleme PSD-ului în general și lui Dragnea în special.
Este clar acum cine formează „statul paralel“. Sunt toți cei care nu cad la picioarele tandemului Dragnea-Tăriceanu: instituții, servicii, Justiție, societate civilă, presă (câtă mai e) etc.
Ce se poate face? Există o instituție care poate reacționa, care e obligată să reacționeze. Administrația Prezidențială. Rămâne însă inexplicabilă pasivitatea președintelui Klaus Iohannis. Aici nu mai e vorba de calcul politic pentru obținerea unui al doilea mandat pentru actualul președinte. Dacă va continua să tacă, să asiste fără să miște un deget la tot ce se întâmplă în spațiul public, președintele va sfârși precum Emil Constantinescu.
Deja se vorbește în diverse zone despre posibilitatea ca Iohannis să nu mai candideze în 2019. Ciudat, Dragnea pare extrem de prietenos cu președintele, dar în spatele acestor afirmații neobișnuit de binevoitoare se ascund decizii care arată contrariul. În loc să fie prezent în spațiul public, să taxeze orice derapaj, președintele tace. Iar când iese, o face moale și neconvingător. Șeful statului are cea mai mare legitimitate. PSD a câștigat detașat alegerile din decembrie 2016, dar n-a întrunit nici pe departe numărul de voturi pe care Iohannis l-a înregistrat în 2014.
Ori la bal, ori la spital. Dacă nu va acționa rapid, președintele va fi părăsit de susținători. Va fi și un semnal pentru instituții că nu se pot baza până la capăt pe Cotroceni. Iar dacă va reuși totuși să câștige un al doilea mandat, Klaus Iohannis va constata că instituția a fost golită de conținut, iar el rămâne cinci ani un simplu spectator.