O elevă de 14 ani din Târgoviște a devenit încet-încet vedetă, etalon al luptei cu sistemul educațional românesc. De la simple postări pe Facebook a trecut la blog cu domeniu personal, apoi la interviuri ample în emisiuni radio-TV. Bă, zic, hai să văd și eu ce scrie „eleva fenomen“ în lupta cu sistemul.
Ce mi-a sărit în ochi de la primele rânduri, atunci când i-am deschis pagina de Facebook sau blogul, a fost că nu știe să scrie corect în limba română. Las’ că nu folosește absolut deloc diacritice, „fenomenul“ doar nimerește virgulele, fără să știe precis unde și când se pun. Dincolo de asta, e obsedată de profesoara de matematică, o doamnă nasoală care o „terorizează“. Evident, ea fiind fenomen, știe dinainte că profesoara nu îi va pune notă mare, deoarece nu face pregătire cu ea. Prin urmare, refuză să dea teste la matematică, așa cum fac colegii ei. Și nu se întreabă nici o secundă dacă nu cumva are necazuri cu profesoara de matematică pentru că refuză să dea teste. „Ce motivatie are un elev ca mine care invata sa invete in continuare cand vede ca niciodata nu ia nota pe care o merita daca nu se duce la pregatire la Nastase?“. Îmi pun și eu o întrebare de bun-simț: cum poți primi la matematică o notă mai mică decât meriți, când acolo totul e exact, nu depinde de subiectivitatea profesorului? La mate cred că e limpede: ai un exercițiu de rezolvat, ai dat răspunsul corect, nu poți fi fentat. Iei zece dacă știi, chit că te iubește ori nu profesorul. Dar cu condiția să accepți să dai testul, mă gândesc.
Pe lângă profesoara de matematică, pe eleva-fenomen o mai terorizează profa de engleză care minte, proful de desen care nu o lasă să-și dezvolte creativitatea și, în genere, toți profesorii din școala ei, care sunt proști, în frunte cu directoarea. Și de-aici până la a afirma că toți profesorii din România sunt proști nu mai e cale lungă. Și nu se oprește decât atunci când observă că tot ce e în jur – în afară de ea și de părinții ei – reprezintă „prostie romaneasca autentica“.
Proști nu sunt doar profesorii, ci și elevii care învață: „Favoritul majoritatii profesorilor si premiantul clasei mele citeste sacadat si nu e in stare sa poarte o discutie. Nu are logica si nici imaginatie. E un zombie cu 10 pe linie care memoreaza tot ce i se da fara sa inteleaga ceva. Uita tot dupa test sau ascultare dar el valorifica la maxim memoria pe scurta durata. E sufocat de pregatiri si nu are viata sociala. El este genul de elev cu care se mandreste scoala mea si, in general, scoala romaneasca“. O fi având dreptate în cazul respectiv, dar mi se pare stupid să afirmi că asta e imaginea reprezentativă a elevului cu 10 pe linie. Cunosc personal sute de elevi– pot face și o listă nominală – cu 10 pe linie, care au și viață socială, care știu să se exprime, care nu-s zombie, care ajung studenți străluciți fie în țară, fie în străinătate, învățând în același sistem și confruntându-se cu aceleași probleme de care se văicărește eleva revoltată.
Pentru că primește multe like-uri, „fenomenul“ din Târgoviște se consideră expert în orice, dă lecții despre orice. Ea știe fără dubii că profesorul bolnav de cancer se masturba la ore, pentru că a fost filmat de două brave eleve care l-au dat pe mâna presei. Nu contează că mulți dintre elevii martori spun că gestul profesorului a fost interpretat greșit, că două anchete diferite – una de la școală, alta de la Poliție – susțin contrariul, nu contează că poate omul ăla bolnav de cancer a fost târât pe nedrept într-un scandal uriaș, care i-a distrus restul vieții. El e sigur vinovat, pentru că e profesor.
Postările critice asupra sistemului sunt întrerupte de povești plicticoase despre celebritatea ei. Ce-a văzut – revine obsesiv cu observații legate de ruj și ojă –, ce-a mâncat, ce lucruri senzaționale a întâlnit. În țară – „Cand am ajuns, in sfarsit, la Bucuresti, scapand de linistea profunda din masina, a trebuit sa astept putin soferul si am avut timp sa observ oamenii care alergau grabiti dintr-o cladire in alta, toti avand un business-look impecabil si vorbind intruna agitati la telefoane“ – sau în excursiile ei în străinătate: „acolo nu am văzut o preocupare fata de machiajul si oja fetelor. Toate aveau unghiile facute, purtau bijuterii si erau machiate. Singura pretentie e respectarea uniformei si sunt foarte stricti in privinta asta“. Mă întreb ce ar scrie despre sistemul nostru dacă ar impune uniforma obligatorie, ca în cazul povestit de ea.
Vedeta anti-sistem își suportă cu greu celebritatea. „Primele postari au starnit un val de aprecieri si laude. Apoi am primit mesaje de la parinti, copii, pedofili, profesori si altii“… Răspunsul la acestea? Cine îi dă like e om de treabă, cine o critică e musai profesor sau pedofil. : )
În fine, una peste alta, dacă citești cu atenție tot ce scrie, Anna Andronache nu pare un copil prost, ci doar unul mediocru, care se exprimă banal, în clișeele tipice despre școală ale elevilor pierde-vară. Iar „fenomen“ nu poate fi decât în măsura în care atitudinea ei e reprezentativă pentru bovarismul românesc. Tot ce e în România e nasol, împotriva ei, n-o lasă să se dezvolte pe măsura capacităților, tot ce e afară e minunat. Motiv pentru care – după cum a anunțat într-o postare disprețuitoare pe Facebook, care s-a transformat imediat într-o știre pentru presa noastră – va părăsi țara împreună cu părinții ei, lăsându-ne singuri în „prostia romaneasca“.
Dragă Anna, îți doresc sincer succes. Să ne dai un semn când te vor invita televiziunile din străinătate la interviuri, când presa de acolo va dedica zeci de articole genialității tale.