Nu e ca și cum Grigore ar iubi munca din toți rărunchii. O face fiindcă la țară dacă nu pui osul, mori de foame.
Prășea fiindcă altfel nu creștea porumbul, cosea fiindcă murgul, oricât i-a arătat cum se face, nu a reușit să învețe. Eu însă cred că lipsa lui de motivație ținea și de faptul că era singur. Nu avea lângă el un suflet cald de femeie zdravănă, alături de care să tragă la o căruță conjugală cu oiște.
Zilele trecute, Grigore aude la radio că Valentine’s Day este sărbătoarea iubirii. O zi specială, în care totul gravitează în jurul ideii de cuplu. Cu alte cuvinte, dacă ești singur, nu se pune. Băi, până când să stea omul ăsta singur? Urât nu-i, bolnav nu-i, casă are și nu este mai violent la băutură decât alții din sat. Iată-l acum, plin de hotărâre, bătând la ușa bisericii și cerând consultanță de la femeia care vinde lumânări. Dacă există o persoană informată în sat, ea este. A rugat-o să-i facă o listă scurtă a fetelor de măritat din zonă. Maricica, Frosina și Domnica. Bun, acum nu trebuie să vă închipuiți că flăcăii făceau coadă la poarta lor, ci mai degrabă că părinții fetelor au dat o mică atenție lumânăresei pentru ca odoarele să ajungă în capul listei.
Singurul aspect feminin pe care Grigore l-a sesizat la Maricica a fost faptul că prenumele i se termină în vocală. În rest, cele o sută paișpe kile bine capitonate cu păr nu o recomandau. Frosina avea un dar special, acela de a privi în două direcții în același timp. Și nu mă refer la forma normală a strabismului, cu un ochi mai atletic, care fuge. Ea aproape că vedea stânga și dreapta concomitent. Cu alte cuvinte, dacă i te priponeai în față cu un buchet de flori, ai fi zis că se preface că nu te vede. Iar femeile prefăcute nu sunt potrivite unui suflet sensibil ca al lui Grigore.
După ce Domnica i-a deschis ușa, flăcăul nostru se pregătea să-i ureze condoleanțe pentru greaua pierdere din familie, judecând după miros. Apoi, identificând sursa miasmei, a conchis că fata asta ori și-a mâncat bunica moartă, ori doar îi miroase gura îngrozitor. Oricum ar fi fost, nicăieri și niciodată nu vei spune unei persoane că are halenă. Cu mâna la nas, ba că strănută, ba că îl mănâncă, a dus fata la el acasă, taman de Valentine’s Day. I-a arătat dormitorul, unde a și încuiat-o, bătând ușa în cuie, nevrând să riște să fie ucis și mâncat. Apoi a pus damigeana de vin pe masă, a tras aer în piept și a zâmbit mulțumit. Are gagică, deci sărbătoarea e valabilă. Nu e ca și cum îi era lene să spargă cei trei cubi de lemne, dar un bun creștin nu muncește în zi de sărbătoare.