Este, probabil, felul în care începe orice coșmar tehnologic: cu un robot care, în loc să facă ceea ce îi spui, râde de stăpân cu un râs sinistru, de vrăjitoare scăpată de sub control. Li s-a întâmplat la începutul lui martie posesorilor boxei inteligente de la Amazon.
Visez și eu ca toată lumea la un viitor în care lucrurile din casă vor face jumătate de treabă în locul meu. Roboți care să aspire (există), roboței care să spele geamurile (și ăștia există), lumini care să se aprindă și să se stingă fără să îmi obosesc degetul (există), un fel de dispozitiv care să îmi gătească (nu există), centrale termice care să îmi învețe obiceiurile (există), ușă care se deschide când mă recunoaște (există), parteneri de conversație inteligenți care să se ocupe de chestiile administrative neplăcute cum ar fi să comande taxiuri sau să schimbe canalul la televizor. Aceștia chiar există de mult timp, dar vânzarea asistenților inteligenți a luat avânt undeva la mijlocul anului trecut.
În prezent, pentru rolul de majordom computerizat al casei se luptă trei competitori principali: Alexa, un dispozitiv inteligent lansat de Amazon încă din 2014, Google Home lansat în 2017 și Homepod de la Apple lansat în luna februarie a acestui an. În mare, toate trei știu să facă aproximativ aceleași lucruri: să îți spună cum e vremea, să citească știrile, să sune diverse persoane, să redea muzică, să îți cânte la mulți ani, să rezolve probleme de matematică, să te trezească, să controleze luminile, temperatura sau alte dispozitive inteligente din casă.
Cea mai bătrână e Alexa și tot Alexa este cea care a început să facă primele pozne. O fetiță a reușit să cumpere, prin comandă vocală, o căsuță de păpuși și aproximativ 2 kilograme de bomboane. Un papagal care își imita stăpânii și tot striga „Alexa“ a comandat un set de cutii de cadou. Dacă la televizor sau la radio se aude o știre despre Alexa, atunci dispozitivul se pornește automat și începe să asculte comenzi.
Dar de la începutul lunii lui martie poveștile despre Alexa au devenit mai înfricoșătoare. Numeroși posesori au povestit că dispozitivul a început să râdă din senin, cu un sunet desprins din filmele de groază: „probabil că voi fi omorât în seara asta“, „nu mi-a mai răspuns la comenzi și s-a pus pe râs“, „măcar mă bucur că nu îmi este bântuită casa“.
Refuzul de a asculta comenzi și râsul răutăcios seamănă foarte mult cu unul dintre cele mai celebre filme despre inteligența artificială, Odiseea spațială 2001. Computerul inteligent, pe nume HAL, a început să nu își asculte stăpânul printr-un mult mai politicos „Din păcate, nu cred că pot face asta, Dave“. După care a încercat să omoare echipajul navei.
În cazul Alexei este însă o explicație mult mai simplă: dacă ceva ce se vorbește în jur sau la televizor seamănă fonetic cu fraza „Alexa, râzi“, atunci începe să râdă fără să mai zică nimic. Soluția Amazon a fost să o reprogrameze să înceapă să râdă doar după ce aude o comandă mai complexă.
Pericolul asistenților inteligenți ar putea fi, de fapt, în cu totul altă parte. Cu cât mai multe obiecte smart avem în jurul nostru, cu atât mai grave vor fi consecințele atunci când cineva ar putea sparge măsurile de securitate și prelua controlul asupra casei noastre. Atunci cineva va râde cu un ha-ha-ha zgomotos și nu va fi Alexa.