Romanul <i>Interior zero</i>, de Lavinia Braniște, a apărut în limba germană
Romanul Interior zero, semnat de Lavinia Braniște, publicat în 2016 la Polirom, în colecția „Ego. Proză“, a apărut în traducere în limba germană de Manuela Klenke, la editura Mikrotext, cu titlul Null Komma Irgendwas.
Traducerea în limba germană a fost susținută de Institutul Cultural Român și de Fondul German de Traduceri.
Cristina are treizeci de ani, lucrează la o firmă de construcții, are un prieten, Mihai, și locuiește în apartamentul unui coleg de muncă. O existență aparent normală, dar care ascunde prea multe neajunsuri. Deși încă tânără, nu vede un traseu bine delimitat al vieții sale, locul de muncă o sufocă, e aproape toxic, iar iubitul îi oferă doar o relație la distanță, fără prea multe perspective, apărând și dispărând pe perioade mai lungi sau mai scurte. Nu știe dacă îl iubește sau nu și ar dori să clarifice lucrurile cu el, însă totul se complică din cauza unei sarcini nedorite. Ar vrea să scape și de job, de șefa obositoare și colegii plictisitori, dar asta se întâmplă doar când firma dă faliment. Veșnica nehotărâre face ca toate marile decizii să fie luate de alții pentru ea. Va reuși oare să-și depășească condiția? Își va găsi, într-un final, drumul pe care și-l dorește? Interior zero ne arată cât de ușor poate să treacă viața pe lângă tine și cum alegerea căii mai sigure poate avea consecințe mult mai grave decât ți-ai putea imagina.
„Ajunsă la cea de-a treia carte de proză, Lavinia Braniște a reușit ceva ce alții nu obțin nici până la finalul carierei: să aibă un personaj personal, un tip recognoscibil care navighează dintr-o carte în alta, cam ca Henry Chinaski al lui Bukowski, toutes proportions gardées… Iarăși, Lavinia dă senzația că scrie foarte ușor, că pur și simplu notează ce i s-a întâmplat peste zi, or asta este proza cea mai «muncită» de fapt. Acest comportamentism lejer, marca Laviniei, ascunde frământări, revolte, chiar și o teorie personală a literaturii. Nu știu dacă avem în față un roman sau proză scurtă: aș spune mai curând că este harta unui teritoriu pe care autoarea îl cartografiază obsesiv și minuțios.“ (Bogdan-Alexandru Stănescu)
„Interior zero cartografiază zona sinistră dintre noi. Orice apropiere se preschimbă numaidecât în strâmtorare și abuz. Oamenii sunt aici meschini ori egoiști ori amândouă. De aceea, nicio comuniune nu este posibilă. Lavinia Braniște surprinde tragicul acesta – de tip dostoievskian, mi se pare – nu în expresia sa monumentală, ca un Ivan Karamazov revoltat, ci în tot felul de… nimicuri aparente. Părerea mea este că tocmai aceste mici scene de interior, faptele banale care se succedă implacabil, dau forța de convingere pe care o are cartea.“ (Ovidiu Pop)
Lavinia Braniște s-a născut în 1983, la Brăila. A studiat limbi străine la Cluj-Napoca și București. A debutat în 2006 cu volumul de poezii Povești cu mine, după care au urmat două volume de proză scurtă, Cinci minute pe zi (2011) și Escapada (2014), și o carte pentru copii, Rostogol merge acasă (2016). Interior zero este primul ei roman. În prezent locuiește în București, unde lucrează ca traducătoare.