Istoria alterneaza cu amintiri din perioada 1933-1935 si doua episoade din viata eroului, legate de colegii lui evrei, eliminati treptat din muzica germana.
Mica surpriza, unul din personajele-cheie este Marietta, venita la conservatorul din Koln din Romania, cu tatal ei, fost director de teatru, Herr Lupescu, transformat prin forta imprejurarilor in activist al asociatiilor culturale evreiesti, forma initiala de excludere a evreilor din viata muzicala a Germaniei filo-naziste. Celalalt personaj-cheie se poate afla dintr-o nota editoriala inserata la sfirsitul romanului: este tatal, si el violonist, al lui Eugene Drucker, Ernst. Date fiind personajele romanesti, am crezut o clipa ca Ernst Drucker provine si el din lumea romaneasca. Dar nu, numele lui se afla in faimosul si de trista amintire Lexikon al muzicienilor evrei, redactat la sfirsitul anilor ‘30 de catre nazisti. Ernst Drucker s-a nascut la Koln si a avut sansa ca, in 1938, sa se poata refugia, impreuna cu familia, in Statele Unite.
Nota autorului explica parte a romanului, inspirata de istoria traita de tatal sau, absolvent al Scolii de Muzica din Koln in 1933 si devenit concert-maestru al Orchestrei Asociatiei Culturale Evreiesti de la Frankfurt si apoi din Berlin: „Intr-o zi din primavara lui 1933, tatal meu si-a gasit numele taiat din programul concertului absolventilor Scolii de Muzica. Profesorul sau, Bram Eldering – ce fusese si profesorul celebrului Adolf Busch, in al carui cvartet tatal meu a cintat mai tirziu – a amenintat ca va demisiona daca elevului sau nu i se va permite sa cinte macar prima miscare din Concertul lui Brahms. Tatal meu a fost cel care a scris o scrisoare redactorului-sef de la «Volkischer Beobachter» scotidianul nazist al epocii; n.m. VEt, ca raspuns la o cronica muzicala superficiala si rasista, subliniind ca Brahms si-a dedicat «imortalul sau concert german de vioara lui Joseph Joachim, un evreu»”.
Nu va voi povesti, fireste, continutul romanului ce trebuie citit si care, in partea sa esentiala, se petrece intr-un lagar de concentrare unde violonistul este adus de SS, „imprumutat” de la Wermacht, sa le cinte victimelor evrei, timp de patru zile, intr-un asa-zis experiment „uman”.
Paginile ce descriu acest „experiment” si trairile violonistului pus in fata realitatii holocaustului si a propriei raspunderi individuale sint coplesitoare. Intense sint si reflectiile despre Bach, Oratoriul Patimilor dupa Matei si partitele si sonatele pentru vioara solo. Un extras din poezia lui Paul Celan incheie romanul, ce-mi aminteste pe alocuri de scrierea unui Aharon Appelfeld. Poate o editura romaneasca se va invrednici sa-l traduca. Pentru cei curiosi, romanul exista si pe Internet ca e-book, informatiile despre el fiind disponibile la adresa www.simonsays.com.
*Eugene Drucker, The Savior. A Novel. New York, London, Simon & Schuster, 2007, 208 p.