De altfel, ea propune o falsa problema: in cadrele legale ale Constitutiei actuale a Romaniei, Traian Basescu nu are cum sa devina un dictator. Nici daca ar vrea, nu ar putea s-o faca.
Dar mass media autohtone par mai degraba inclinate spre comentarii de berarie decit spre polemici rationale si nici politicienii nu sint in stare de mai mult (fiindca daca-l declari pur si simplu pe Traian Basescu tatar si alogen care manipuleaza suferintele poporului roman nu dai dovada de prea mult spirit argumentativ – sau spirit in general). Prin urmare, propun si eu o directie de discutie mai pe masura vremurilor si moravurilor, pornind de la apucaturile omului Basescu si nu de la actiunile presedintelui in functie al Romaniei.
Asadar, cum e in viata privata liderul Basescu, autodeclaratul „presedinte jucator”, cel care a sedus o mare parte din populatia Romaniei? Pai, asa, jurnalistic spus, ii plac femeile frumoase. E si cam petrecaret. Mai bea cite una mica… sau mai multe. Ii place sa danseze si sa se distreze. E cam neserios pentru un presedinte, dar daca asa a vrut poporul… Adica daca nu l-a vrut pe Adrian Nastase, care s-a dovedit mult mai serios.
Asta se spune ori de cite ori e vorba de viata particulara a lui Traian Basescu, sugestia implicita fiind aceea ca imensa responsabilitate a conducerii unui stat nu poate fi lasata cu atita usurinta pe umerii unui om atit de superficial. Toata lumea stie, de exemplu, de povestea cu Elena Udrea, fosta consiliera prezidentiala, supranumita „blonda de la Cotroceni”. Ce stie de fapt toata lumea e mai putin clar. S-a speculat, s-a sugerat, s-a facut cu ochiul complice, ehe, las’ ca stim noi… Un presedinte, o blonda apetisanta alaturi… Pentru o birfa mica nu-i nevoie de mai multe dovezi.
De fapt ar cam fi. Dar asta e alta problema. Eu ma intreb care ar fi legatura intre personalitatea individului si calitatile sale de lider – daca exista vreuna. Sau, mai simplu, daca datele personale ale lui Traian Basescu se potrivesc cu cele ale unui potential dictator. De stiut nu putem sti niciodata sigur. Putem insa face apel la istorie, ca sa comparam si sa facem o inductie logica.
De exemplu, in istoria recenta a Statelor Unite presedinti mai jucausi si mai atrasi de farmecul femeilor din jur au fost John F. Kennedy si Bill Clinton. Dar n-au fost cei mai slabi presedinti ai S.U.A. si in nici un caz nu pot fi acuzati de apucaturi dictatoriale. In perioada mandatelor lor, atit cit au tinut, Statele Unite au dus-o destul de bine, democratia n-a avut de suferit, iar imaginea externa a Americii n-a fost chiar proasta. Cel putin prin comparatie – adica daca ne gindim, de exemplu, la presedinti mult mai seriosi si mai lipsiti de vicii, cum ar fi Richard Nixon sau George W. Bush. Ce-i drept, nici unii, nici altii n-au ajuns dictatori, dar imaginea externa a Statelor Unite in timpul mandatului lui Bush jr. (ca sa luam doar exemplul moralistului antialcoolic) e una dezastruoasa, in vreme ce Bill Clinton, cu saxofonul lui si cu sexul oral in Biroul Oval, isi pastreaza si azi o cota de popularitate ridicata, mai ales in Europa. Poate pentru ca pare mai uman?
Nu stiu. Mai discutam saptamina viitoare…