Lemn, orez, ulei, sare, sos iute, oțet și ceai reprezintă esențialele unei noi zile, conform unui vechi proverb chinezesc. Tradiția ceaiului are o istorie atât de lungă, încât abia îi putem urmări firul din secolul III î.Chr.
Legenda spune că Shennong, un mitic împărat chinez, dar și părintele medicinii chinezești, obosit de muncă, fierbea apă sub un copac, când deodată câteva frunze cad în vasul de apă. Gustul apei devine dulce-amărui, împăratul se simte revigorat, treaz, iar o căldură neobișnuită îi străbate corpul. Shennong se decide să studieze proprietățile frunzelor acelui copac, numindu-le ch’a, care înseamnă a testa, a verifica sau a investiga.
După descoperirea lui Shennong, ceaiul a început să fie cultivat și utilizat mai ales la curțile imperiale ale dinastiilor Tang, Sun și Ming, care au jucat un rol important în promovarea culturii ceaiului, dar și a felului în care acesta este consumat. Se spune că până și sensibilitatea cu care un maestru atinge frunzele de ceai înainte de a le strecura în apă poate influența gustul ceaiului astfel preparat.
Cele mai cunoscute tipuri de ceai sunt cele verzi, verzulii, galbene, roșii, albe și negre. Culoarea rezultată prin opărirea frunzelor dă denumirea primelor patru tipuri de ceai. Frunzele albicioase aparțin ceaiului alb, iar plăcuta amăreală a frunzelor oxidate de Camellia sinensis se află mereu într-o ceașcă de ceai negru.
Astăzi, ceaiul a devenit un eveniment social
Există o listă de zece cele mai faimoase ceaiuri chinezești: Long Jing (izvorul dragonului); Bi Luo Chun (melcul verde de primăvară); Tieguanyin (zeița de fier); Huangshan Mao Feng (vârful muntelui galben cu puf); Junshan Yinzhen (acul de argint al muntelui Jun); Qimen Hong Cha (ceaiul roșu Qi Gate); Da Hong Pao (marea robă roșie); Liu An Gua Pian (sămânța de pepene Liu An); Xin Yang Mao Jian (vârfuri palide); Tai Ping Hou Kui (regele maimuță).
Ceremonia ceaiului în cultura chineză (deși în prezent mult mai populară în Japonia) e o artă, perfecționată de-a rândul a multor secole în încercarea de a îmbina plăcerea gusturilor cu extraordinarele proprietăți medicinale ale acestei plante miraculoase. Respectul pentru ceai face parte din tradiția orientală a unui ritual sofisticat de socializare și curtoazie. Ceremonia ceaiului e un mix de filosofie orientală și stil de viață inspirat de taoism, confucianism și budism.
Ritualul preparării, al mirosului și degustării ceaiului se îmbină armonios cu stabilirea unor relații mai apropiate de prietenie și transmiterea unor valori și etichete culturale străvechi. Nu doar bei o cană de ceai, te bucuri de prospețimea acestuia, de măiestria celui care ți-l toarnă prin tehnici coregrafice complicate într-un ambient atent creat, alături de cei dragi, parteneri de afaceri sau membrii aceluiași partid revoluționar (în timpul Revoluției Chineze aceștia se foloseau de serviciul de ceai pentru a transmite mesaje codate atunci când se întâlneau în public).
Prepararea ceaiului diferă în diferitele părți ale lumii, dar și în interiorul Chinei, acolo unde s-a transmis din generație în generație, iar locuitorii fiecărei regiuni și-au elaborat un mod propriu de a perfecționa această artă. Dacă în nordul provinciei Xijiang ceaiul se bea cu lapte și sare (precum în Tibet, nordul Indiei sau Mongolia), în sud ceaiul este băut în forma sa pură, fără nici o adăugire. În alte regiuni din China se adaugă piper și coajă de cassia, iar ceaiul este fiert timp de patru minute înainte de a fi turnat în cești și băut. Astfel proprietățile medicinale ale ceaiului sunt potențate prin creșterea apetitului și prin ameliorarea diferitelor afecțiuni respiratorii, fiind consumat înaintea meselor principale ale zilei.
Astăzi, ca mai peste tot în lume ceaiul a devenit un eveniment social, fiind oferit cu aproape orice pretext și prilej posibil. Atunci când primește un oaspete important, gazda trebuie să îi ofere o ceașcă de ceai pentru a-i ura bun venit. Cu cât musafirul este mai important, cu atât crește calitatea ceaiului oferit, dar și a serviciului în care acesta este servit.
Oferă-i o ceașcă de ceai și dacă este acceptată ai fost iertat
Ceaiul original Da Hong Pao costă o avere, de vreo 30 de ori greutatea sa în aur: aproape 1.400 de dolari pentru un singur gram. Prețul se datorează faptului că arborele care produce acest tip de ceai este pe cale de dispariție, atât de rar încât există specialiști care conectează lumea colecționarilor de ceai cu cei care încă îl produc.
Oferirea de ceai în dar familiei unei tinere reprezintă o modalitate indirectă de a-i face curte în vederea unei posibile logodne. Dacă părinții fetei acceptă darul și beau astfel ceaiul, răspunsul lor este unul pozitiv, iar tânărul pețitor poate fi sigur de sorții izbânzii. În cazul în care ceaiul rămâne neatins, propunerea este refuzată, iar pețitorul poate să-și vadă liniștit de drum. Ulterior, alături de ceai darurile au început să fie din ce în ce mai pompoase și costisitoare, incluzând animale, vin, hrană, îmbrăcăminte și bijuterii.
Aroma puternică a unui ceai poate semnifica și dragostea celor proaspăt căsătoriți, dorința de a avea mulți copii și de a fi fericiți. Astfel ei împart o ceașcă de ceai tare la care s-a adăugat o nucă de lotus și o curmală roșie uscată. Soția trebuie să ofere în fiecare dimineață ceai soțului și familiei acestuia. Ceaiul nurorii se oferă astăzi din fericire doar în ziua nunții.
În situația în care ai greșit unei persoane în vârstă, ceaiul te poate salva. Oferă-i o ceașcă de ceai și dacă este acceptată poți răsufla ușurat. Tocmai ai fost iertat.
În primul weekend din luna mai există o zi specială în care se celebrează Aprecierea Ceaiului. Oameni și organizații se adună pentru a oferi ceai oricărui trecător, pe lângă prelegeri despre cultura și istoria ceaiului.