Dincolo de intilnirile cu turistii, de cele mai multe ori, chiar si in locurile destul de centrale, ma trezesc intrebindu-ma: „Pe unde Dumnezeu umbla localnicii astia?!”.
M-am plimbat prin mari orase europene, care in mijlocul zilei sint mai pustii decit Copoul vara, cind lipsesc studentii. Sa luam un exemplu din weekend-ul trecut, in Viena. La nici zece minute de mers pina in centrul centrului, stau aproape de o intersectie, nehotarit incotro s-o apuc. Vad o strada lunga, la capatul careia se zareste o catedrala. De-o parte si de alta, spinarile a zeci de masini parca uitate in parcare. Vine un motociclist, care se opreste brusc in fata trecerii de pietoni – nesemaforizate – si se uita la mine. Ii fac semn ca n-am de gind sa traversez, el asteapta citeva secunde, parca sa vada daca nu cumva ma razgindesc, accelereaza si dispare.
Apoi, pe linga mine pluteste calm, facindu-si vint cu virful piciorului scos dintr-o rochie lunga, cumva victoriana, o doamna pe trotineta. Din scara unui bloc, iese un domn la costum, trece si el, vorbind tare, in germana, gesticulind parca suparat pe mine. Hands-free! Nu termin tigara si apar doi asiatici de ocazie. Nu-i iau inca. Mai ramin la capatul strazii si – cu toate ca nu ma lamuresc pe unde umbla localnicii – imi dau seama ca nu-i chiar asa de greu sa realizezi reclamele alea in care ai cadru de sus, asupra unui oras pustiu. E simplu: alegi o strada mai laturalnica dintr-un oras occidental, vorbesti frumos cu cei patru-cinci oameni care trec pe-acolo intimplator si-i rogi sa dispara din cadru.
Intr-adevar, in centrul centrului e nebunie. Ai cu cine sa te calci pe picioare. In aglomeratie, e fascinant spectacolul pe care ti-l ofera artistii aerului-liber – mimii pietrificati in rol de statui celebre, breakdancer-i americani, dindu-se peste/stind in cap, indieni cu pene uriase, dansind in cerc, riscind sa aduca ploaia, SoRyang Joo care nu se sfieste sa cinte, usor cu pianul in strada, la fel de firesc ca si cum s-ar fi aflat la Carnagie Hall (am aflat de pe net ca a avut spectacol si acolo)… Si mii de suveniruri kitschoase, printre care mi-a ramas in minte un tricou pe care scria „In Austria, no kangaroos”.
Asa ca – aviz si domnului Bush, care confunda recent Austria cu Australia – la Viena poti vedea de toate, poate mai putin canguri.