Epilog la povestea jantei pe care v-am povestit-o săptămâna trecută, despre meșterii din atelierele auto din Iași, ce m-au făcut să cumpăr o jantă nou-nouță pentru a înlocui una care n-avea nici o problemă:
M-am dus la ultimul meșter consultat și i-am spus:
— Uite, am luat jantă nouă și tot nu s-a rezolvat. Tre’ să fie de la cauciuc.
— N-are cum. Cauciucul e nou.
Mi-a scos din nou roata, a umflat-o, a băgat-o în apă:
— Vedeți? Nu scapă.
— Păi, e a zecea oară când văd asta la un atelier. Și tot spun. Problema e că, după ce pui roata pe mașină, scapă aer, se dezumflă în câteva ore. Chiar și acum, cu jantă nouă.
— N-are cum.
Dimineață, roata moale pe jantă. După serviciu, mi-am amintit de un mecanic auto la care mi-am schimbat cauciucurile de iarnă, pe care am evitat să-l consult pentru că m-am înțeles cam greu cu el. Adică el zicea multe, dar fiind oleacă peltic, eu înțelegeam destul de puțin și tot îl puneam să repete. O situație destul de aiurea.
— Se problemă? sare el de pe scaun.
Îi spun povestea, mă mai întreabă niște chestii pe care nu le pricep, dar nu-l mai pun să repete.
— Un cauciuc second-hand aveți? îl întreb nu știu de ce cu glas ridicat, stupid, ca și cum omul ar fi fost surd. Că vreau să schimb cauciucul, să văd dacă e de la cauciuc. Pe urmă o să iau unul nou.
Scoate roata, o inspectează din ochi:
— E de la causiuc. Vedesi? Are o boalfă aisi.
Nu văd nimic, nu întreb nimic.
Pleacă în atelier dând roata de-a dura, spunând o frază lungă pe care n-am înțeles-o. Se întoarce doar cu cauciucul de-a dura:
— V-am prins! Dumneavoasră suntes de vină. Asi avut o pană la causiucul ăsta.
— Păi, da, am luat un cui în el, chiar la o lună după ce l-am cumpărat, dar am băgat un șnur și-a mers.
— Da, dar până asi băgat snur, asi mers cu roata moale. Si cuiul era mare, avea cre’ cam sinspe sentimetri, si-a ajuns pe partea ailaltă de roată. Vedesi unghiu’? Aisi a ajuns. Si, cât asi mers cu roata moale, a bătut si-a făcut o boalfă aisi. Si-a stricat causiucul. E mort, nu mai avesi se-i fase!
Mă rog, a zis mai multe. Ideea e că mi-a demonstrat matematic cum problema era cauciucul și că răul era deja produs la pana anterioară. Și că nici o secundă defectul nu a fost de la janta veche, pe care ceilalți meșteri au tot lovit-o cu ciocanul și m-au pus să o schimb. Evident, mi-a vândut și un cauciuc second-hand, care pare foarte bun. Dar mai vorbim, cine știe ce mai descopăr.
Deocamdată, costuri totale pentru o pană de cauciuc: peste 500 de lei.
Știu, pare o poveste trasă de păr. Dar n-am făcut altceva decât să relatez pe scurt întreaga pățanie, fix așa cum a fost.