Atunci când a auzit la telefon că a câștigat premiul Nobel pentru fizică, Donna Strickland a crezut că este o glumă. Dar era ziua care trebuie, cea în care toți marii cercetători știu că sună comitetul Nobel și era și cinci dimineața în Canada, ceea ce însemna că undeva, într-o altă parte a lumii, era o oră rezonabilă de desemnat câștigători.
Pe de altă parte, Donna Strickland era femeie, ceea ce făcea ca probabilitatea de a câștiga acest premiu era de 0,009%.
Nu a fost o farsă. O fiziciană a câștigat Premiul Nobel pentru munca sa în domeniul laserelor, prima femeie care a primit acest premiu în ultimii 55 de ani; la începuturile istoriei Nobelului, acum 101 ani, mai câștigase o femeie: Marie Curie. Donna Strickland tocmai a devenit cea de-a treia. După anunțarea premiului Nobel, cutuma este că se organizează un fel de conferință de presă prin telefon, astfel încât jurnaliștii pot adresa întrebări la cald. Cercetătoarea din Canada a trebuit să răspundă la numeroase întrebări legate de locul femeilor în știință; printre acestea, a fost întrebată și de aplicațiile practice ale muncii sale.
Până în anul 2018, din cei 892 de câștigători ai premiilor Nobel doar 48 fuseseră femei. Dintre acestea, 30 fuseseră laureate fie pentru pace, fie pentru literatură, în domeniile științelor înregistrându-se o disparitate enormă între bărbați și femei. Istoria premiilor este însă presărată cu povești ale femeilor a căror muncă a fost esențială pentru descoperirile premiate, dar care au fost ignorate în favoarea colegilor bărbați. Dacă 2018 a fost anul #metoo, cu impact enorm mai ales în industria divertismentului, pentru premiile Nobel a fost nevoie să câștige o femeie pentru ca toată lumea să își dea seama cât de neobișnuit este acest lucru și câte întrebări ar trebui să apară în comunitatea științifică.
Justificări există. Lista scurtă de nominalizări pentru premiul Nobel se realizează după ce comitetul invită un număr de profesori plini să facă nominalizări. Aici intervine prima problemă: femeile profesor plin în fizică, de exemplu, reprezintă 10% din total. Chiar câștigătoarea premiului Nobel nu este profesor plin la universitatea sa. În plus, premiile Nobel se acordă pentru rezultate în cercetare care au avut nevoie de zeci de ani pentru validare, recunoaștere și folosire pe scară largă. Acest lucru înseamnă că premiile din această perioadă pot face referire la rezultate mai vechi, din anii ’80 sau chiar ’70 – o perioadă în care femeile erau încă și mai slab reprezentate în știință.
Dar a vorbi despre discriminare doar ca fapt istoric înseamnă să îi negăm actualitatea, chiar dacă pare mai puțin gravă decât acum 30 sau 40 de ani. Victoria canadiencei a venit la câteva zile după ce la CERN un cercetător italian, Alessandro Strumia, a insistat să ia cuvântul la o conferință despre problemele de gen din fizică. În fața unei audiențe predominant feminine, cercetătorul a spus că adevărații discriminați ai fizicii sunt bărbații, deoarece femeile primesc uneori granturi nemeritat, doar pentru faptul că sunt femei; că sexismul în știință este o chestiune inventată, că în știință bărbații sunt supra-reprezentanți pentru că pur și simplu se descurcă mai bine într-un domeniu pe care oricum ei l-au inventat, iar femeilor le place oricum să lucreze mai mult cu oamenii decât cu cifrele.
Ca parte a interviurilor de după câștigarea Nobelului, Donna Strickland a trebuit să comenteze și acuzațiile la adresa cercetătorilor de gen feminin. Cel mai probabil, în cei 101 de ani de existență a premiilor, nici un bărbat nu a trebuit să justifice de ce și persoanele de gen masculin merită să le câștige. La urma urmei, nu sunt Mobeluri, sigur nu sunt Fobeluri, sunt Nobeluri.