Unii cred că, pentru cititorul modern, o carte nu trebuie să fie doar atât.
S-ar putea spune că istoria audiobookurilor datează încă din momentul în care Edison a recitat Mary Had a Little Lamb în nou inventatul lui fonograf. Edison chiar se gândea că această invenție va duce la apariția „cărților fonografice“ pentru orbi și, într-adevăr, primele astfel de cărți au fost realizate pentru cei care nu puteau vedea. Numite la început „cărți vorbitoare“ și „audiobooks“ din anii ’70, odată cu apariția casetelor audio, acestea se adresează astăzi unui public mult mai larg și sunt destul de populare. Numai în Statele Unite, în 2018, au fost înregistrate peste 50.000 de audiobookuri, numărul lor marcând o creștere anuală de 20 la sută.
Alții vor să ducă ideea și mai departe. Așa cum unii vor să transforme cinemaul într-o experiență mult mai completă, cercetători de la Massachusetts Institute of Technology fac pasul următor în ceea ce privește „ficțiunea senzorială“. Folosind o largă paletă de senzori și angrenaje, cercetătorii au construit un aparat asemănător unei veste ce îi permite cititorului să intre în contact direct cu emoțiile și senzațiile unui personaj, pentru o experiență de lectură cu adevărat imersivă.
Astfel, anumite pasaje din carte fac aparatele să provoace vibrații ce cresc rata bătăilor inimii, iar temperatura vestei poate fi ajustată –de exemplu, ea poate crește dacă în carte se vorbește despre o zi însorită. Alte dotări provoacă alte feluri de senzații și chiar coperta se poate schimba în funcție de pasajul pe care îl citești.
Aproape firesc, această tehnologie a fost folosită pentru a „interpreta“, prima oară, o povestire SF, The Girl Who Was Plugged In de James Tiptree Jr. Alte „experiențe senzoriale“ îi așteaptă pe cei ce citesc alte povestiri SF, semnate de Ursula K. Le Guin sau Stanisław Lem, dar și romane precum Neuromantul de William Gibson, Era de diamant al lui Neal Stephenson sau Visează androizii oi electrice?, de Phillip K. Dick.
Acest prototip a fost realizat în 2014 și încă de atunci cei de la MIT au subliniat că nu va deveni un produs de serie, scopul lui fiind cel de a „provoca discuții“. A fost parte a unui proiect al laboratorului media în cursul căruia au construit prototipuri funcționale pentru a explora idei din romanele SF. „Ne-am văzut obligați, ca cercetători, să luăm în considerare aceste scenarii“, a explicat Julie Legault, unul dintre creatorii prototipului.
Alții preferă alte senzații, mai discrete, care să însoțească lectura. Senzații olfactive. De mulți ani este folosită o tehnică ce permite degajarea unui parfum când o anume porțiune a unei reviste sau cărți, tratată special, este zgâriată cu unghia.
Dar experții de la Demeter, o companie new-yorkeză specializată în recreerea parfumurilor „de zi cu zi“, au creat un spray care, spun ei, aduce în nările cititorului mirosul cărților vechi „și un strop de parfum de violete“.
O altă marcă, Paper Passion Perfume, a fost creată pornind de la declarația editorului german Gerhard Steidl, care a comentat că parfumul lui potrivit este „cel al unei cărți proaspăt tipărite“. Paper Passion, care se laudă că reproduce chiar acest parfum, a fost realizat în colaborare de creatorul de parfumuri Geza Schoen, Steidl și revista „Wallpaper“ și „exprimă acel amestec ciudat de hârtie și cerneală care dă unei cărți aroma inconfundabilă și, în același timp, cu mirosul proaspăt al unei cărți noi, deschise pentru prima dată“.
Și, în afară de toate acestea, există și lumânările parfumate cu „arome literare“ de la firma Paddywax pentru autori clasici precum Edgar Allan Poe, Jane Austen, Charles Dickens, Mark Twain, Ralph Waldo Emerson sau John Steinbeck.