Mulți l-au acuzat pe Ion Iliescu de faptul că este la originea tuturor relelor din țara asta. Da, Iliescu se face vinovat de multe (mineriadele, tolerarea baronatelor PSD, întârzierea reformelor etc.), însă meritul său este acela de a fi acceptat, în timpul guvernării Năstase, că Uniunea Europeană este singura variantă pentru România.
Ce spunea Ion Iliescu în 2004? „A nu intra în Uniunea Europeană în 2007 nu înseamnă, cum vrem noi, 2010. Poate să însemne 2020. Adică să nu ne jucăm cu asemenea chestiuni, să ne angajăm cu toții în proiectul și programul pe care îl avem. Să facem în 2004 ceea ce trebuie și să asigurăm integrarea în 2007.“
Da, este un citat din Ion Iliescu. Luați declarațiile din ultimele zile ale fruntașilor PSD și veți vedea o diferență uriașă de viziune. „Comunistul“ hulit zdravăn în anii 1990 pare azi un democrat veritabil în raport cu Liviu Dragnea, Viorica Dăncilă, Florin Iordache, Șerban Nicolae sau Codrin Ștefănescu. Nici Mircea Geoană (un pro-atlantist apreciat în statele civilizate), nici măcar Victor Ponta n-aveau tupeul ăstora de-acum.
Ce s-a întâmplat între timp cu PSD? Unde sunt jurămintele de altădată ale liderilor social-democrați față de Europa? Este incredibilă schimbarea la 180 de grade în discursul șefilor PSD.
Explicația e simplă. Oamenii care conduc azi acest partid nu acceptă valorile europene, pentru că nu cred în ele și nici nu le aduc vreun folos. Uniunea Europeană le-a stricat obiceiurile, le-a adus teamă, iar ei nu pot accepta așa ceva. Degeaba ai puterea, dacă nu poți face ce vrei. Cum să organizezi tu, mare ștab local, o licitație fără vreun comision? Cum să numești oameni în funcții prin teritoriu pe bază de competență, când tu ai de mulțumit prieteni, neamuri și amante? Pentru ce să mai câștigi alegeri? Mentalitatea asta există la toate partidele vechi, dar mai ales la PSD. La partid te duci pentru că știi că ai șansa să promovezi, indiferent dacă ești capabil sau nu. Sau dacă ai o afacere și te lipești de baronul local, poți câștiga un contract cu administrația locală sau județeană.
În fond ce vrea Europa asta? Cum adică reguli la noi acasă? Ia să ne mai lase în pace, că ne-am săturat de condiții și de MCV-uri. Nici banii europeni pentru infrastructură nu ne mai trebuie, că OLAF e cu ochii pe contracte. Ei bine, în țările europene nu poți fura. Sau poți, dar ești aspru pedepsit. Sigur că există corupție și în statele dezvoltate, sigur că și acolo există nereguli, dar nu la nivelul nostru.
Liderii PSD s-au depărtat de Europa când și-au dat seama că șmecheria de la noi nu se potrivește cu ceea ce se vrea și se cere de la Bruxelles. Iar ceea ce îi enervează cel mai tare pe politicieni este Justiția. Aici s-a rupt filmul. Libertatea lor e mai importantă decât orice altceva. Iar Uniunea Europeană chiar nu mai are nici o relevanță pentru politicianul român învățat cu binele obținut fără reguli.
Suntem într-un moment crucial, pentru că va trebui să decidem drumul pe care îl apucăm. Ori acceptăm jocul democratic, valorile europene și tot ce înseamnă stat de drept, ori ne facem bagajul și rămânem pe cont propriu. Adică de izbeliște.
La declarațiile pe care le-am văzut imediat după publicarea raportului MCV și după adoptarea rezoluției din Parlamentul European, nu cred că puterii de la București i-a venit mintea la cap. Aș spune că dimpotrivă.
Întrebarea e dacă există masă critică în această țară pentru a continua parcursul european. Dacă te uiți la sondaje ai zice că da, însă dacă analizezi atmosfera din jur nu-s prea multe motive de optimism.
Ce este de făcut? Guvernul nu poate fi dat jos decât în două variante: demisie sau moțiune de cenzură. Prima variantă este aproape imposibilă, a doua puțin probabilă. PSD și ALDE dețin o majoritate confortabilă în Parlament și e greu de crezut că zeci de parlamentari pot fi dislocați dintr-o parte în alta. Există într-adevăr o nemulțumire în PSD, dar deocamdată nu asistăm la un război al principiilor, ci la o bătălie surdă pentru funcții. Cu cine să faci un nou guvern? Cu Paul Stănescu, Țuțuianu și Firea? Păi unul dintre reproșurile la Dragnea era tocmai întârzierea emiterii OUG referitoare la amnistie și grațiere.
Se discută și despre varianta unei garanții pe care Iohannis ar da-o PSD pentru păstrarea guvernării. Dar care este gruparea onorabilă din PSD cu care să discuți?
Este Dragnea singurul om din PSD speriat de dosare? Există siguranța că o altă conducere a PSD n-ar fi la fel de agresivă în lupta pentru demolarea Justiției? Pe de altă parte, nici Klaus Iohannis nu-și permite să intre în negocieri subterane cu grupări din PSD, cu un an înainte de scrutinul prezidențial.
Ecuația e complicată, iar soluții pe termen scurt nu se întrevăd. Ceva însă trebuie făcut acum, peste doi ani va fi mult prea târziu.