Kilogramul nu mai este cum îl știm noi. Până săptămâna aceasta, kilogramul-tată, cel după care se calibrau și măsurau toate kilogramele noastre, era o bucată de metal așezată într-un seif undeva în Franța. Sute de oameni de știință s-au pus de acord să schimbe etalonul kilogramului, legându-l de un număr constant al Universului, nu de un obiect fizic.
De mai bine de o sută de ani, omenirea măsoară la fel kilogramul. Pe baza unui cilindru de platină și iridium, făurit în anul 1879. El este reprezentarea fizică a consensului științific de definire a kilogramului, respectiv greutatea unui litru de apă. Numele cilindrului este „Le Grand K“ și există clone ale lui peste tot în lume. O dată la câteva zeci de ani, clonele sunt trimise în Franța pentru a fi comparate cu obiectul original și recalibrate. Atunci când cilindrii fizici sunt contaminați cu atomi din aer, ei devin practic un pic mai grei. De fiecare dată când sunt puși într-o balanță, cilindrii își pierd câțiva atomi de metal, devenind mai ușori. Diferența de greutate dintre „Le Grande K“ și copiile sale a ajuns la aproape a cincea parte dintr-un milion. Aceste fluctuații de greutate, insignifiante pentru cineva care se urcă pe un cântar ca să vadă cât de eficientă a fost noua sa dietă pe bază de sucuri de plante, sunt extrem de importante pentru industrie și lumea științifică.
Un fizician american intervievat de „The Guardian“ a încercat să își închipuie cum ar decurge o întâlnire cu extratereștrii în care noi ar trebui să explicăm ce înseamnă kilogramul. „Despre ce altceva am vorbi cu ei, dacă nu despre fizică. Iar dacă vorbim despre fizică, trebuie să ne punem de acord asupra unor unități. Dar dacă le spunem că unitatea noastră de măsură se bazează pe o bucată de metal din Paris, ajungem subiect de banc în tot Universul.“
Cu alte cuvinte, era necesară ca valoarea kilogramului să aibă la bază nu un obiect fizic, ci o constantă universală. Constantele sunt valabile inclusiv pentru extratereștri. Ba mai mult, nu va mai fi necesar accesul fizic la cilindrul din Paris, calibrarea putându-se obține oriunde pe planetă. Discuțiile despre redefinire se poartă de mulți ani de zile, consensul a apărut undeva în jurul anului 2015. Astfel, pe 16 noiembrie s-a votat asupra redefinirii greutății în funcție de constanta Planck, cea care face legătura dintre energia și frecvența unei particule. Și, pentru că E=mc2, constanta Planck poate fi folosită în definirea masei.
Un proces asemănător a avut loc și pentru metru. Inițial, acesta a fost definit ca a zece milioana parte dintre Polul Nord și ecuator. Dar, ca și în cazul kilogramului, s-a dorit realizarea fizică a unui obiect care să reprezinte eșalonul metrului. Astfel, metrul oficial a fost, mult timp, o bară de metal. Cu timpul, s-a făcut legătura dintre metru și o altă constantă universală, respectiv viteza luminii. Bara de metal este acum exponat muzeal. Aceasta va fi probabil și soarta lui Le Grand K, după vot.
Din păcate, schimbările nu vor modifica valoarea efectivă a kilogramului, doar etalonul lui. Cântarul va arăta aceeași greutate și nici un vot al oamenilor de știință de la Paris nu o va putea modifica.