Păi cum am făcut asta? Simplu, știam că dacă le propun un subiect senzațional, vor fi interesați să aibă exclusivitate și vor face orice să o obțină, inclusiv să îmi deszăpezească calea de acces spre casă, lungă de vreo nouăzeci de metri și lată de patru, fiindcă la vremea respectivă primeai certificat de urbanism și cu lățimea asta.
— Alo, ProTV Iași? Am o informație care v-ar putea interesa. Unicornul meu a început să vorbească. Da, dom’le, să vorbească! Azi dimineață a spus „tata“. Aș veni cu el la voi în emisiune, dar nu pot să ies din curte, că sunt înzăpezit. Dacă nu vreți să faceți știrea, o să sun la Antena1.
— Alo, Antena1 Iași? Să știți că unicornul meu vorbește, știe să recite primele două strofe din Riga Crypto și lapona Enigel. E o poezie, da. Nu, că nu pot să ies din cauza zăpezii.
Să fie concurență, zic, să fie o cursă contracronometru pentru a ajunge primii să filmeze minunea. Ah, abia aștept să văd reporterii cum dau la lopată! Doar că cei de la Antena m-au resunat și mi-au transmis că, din punctul lor de vedere, această poezie nu va face rating și, dacă nu îl învăț Somnoroase păsărele sau măcar Cățeluș cu părul creț, nu se complică să facă știre. Proteviștii au fost mai receptivi, ba chiar au postat pe saitul lor cum că „senzațional, un unicorn a spus tata, vom reveni cu detalii“. Apoi au șters acest mesaj și au postat altul: „artistul Bobi Dumitraș spânzurat în propria casă, încă se zbate“.
— Alo, voi sunteți nebuni? Nu m-am spânzurat!
— Stați calm, este o strategie a noastră, ca să putem chema în ajutor echipaje speciale, să deszăpezească ei. A mai zis unicornul vreun cuvânt nou?
Simțeam nevoia să cresc presiunea, așa că le-am comunicat că da, a spus sternocleidomastoidian, cucurbitaceu și obstetrică.
— Pfoai, nu vă mișcați de acolo, ajungem cât putem de repede! Dați-i ceai cald, să nu cumva să răgușească și țineți-l în casă, eventual împletiți-i coada in trei, modelul ăla în spic de grâu, să pară mai tradițional.
După aproximativ jumătate de oră, am auzit o sirenă. Nu era plug de deszăpezire, era șenilata de la ISU. Precum un tanc american, a luat nămeții în piept și s-a îndreptat vertiginos spre casa mea, unde chiar cred că ar fi ajuns, dacă nu se înfigea în conducta de gaz.
— Ne pare rău, domnule Dumitraș, chiar am încercat. Ne auzim după ce se topește zăpada.
Așa îmi este mie scris, să trăiesc înzăpezit, fără gaz la centrala termică și cu un unicorn care nici măcar nu vorbește. Of, îmi vine să mă spânzur!