El face figura nobiliara, se cuvine savurat doar in momente de romantism, tandrete si amor, e o figura de stil pentru altfel de viata, alta lume – una de vis, lipsita de durere, intristare si suspin –, dar nu lumea de-apoi…
Cind am auzit prima data trupa Semnal M, traversam perioada in care vinul era aliment zilnic. Sec, si rece, si mult, dar nu gratis, nici alb, ca in regula stabilita de-un mare betiv brailean. Era Murfatlar de 14 lei, rosu de raminea tricoul marinaresc patat ca de singe, cind il varsam pe piept, lene fiindu-ne sa ne ridicam din patul de campanie sau de pe nisipul pustiu al plajelor unde faceam antrenament pentru un desant ratat. „Pamint cladit pe ape/cu matca de minuni/cind iesi rotund din flacari/mai limpede rasuni… „Hore pe smalt se numeste piesa cu care baci Iuliu & compania ne-au facut sa dansam pina cadeau centurile de la pantaloni si chilotii de sub rochiile bleumarin ale dobrogencelor cu piele moale, care ne alinau „cruntele suferinte” pe urma pierdutelor iubiri de-acasa… Cit vin, cita piine, cit salam italian si pulpe tomitane am consumat – cine sa tina socoteala? Poate vreun meschin – dar eu tipi meschini intre iubitorii de rock nu cunosc!
Vinul a fost elementul ce-a guvernat aproape toata convietuirea mea cu muzica Semnal M. Primul LP, Trenul cursa de persoane Apahida – Cluj-Napoca, l-am cumparat deodata cu cinci sticle de Cabernet ce m-a scos la niste zori viscosi cum numai pe la jumatatea toamnei vezi, dupa o noapte nesabuita. Pe santurile ebonitei celui de-al doilea LP, Cintece transilvane, se adunase la un moment dat un fel de noroi de tescovina, partial inlaturat prin spalare cu spirt industrial. Acul pick-up-ului – cit era el de rusesc – nu mai patrundea pina la striatia ultima, in difuzoare se auzeau tot felul de fisiieli, piriituri, icnete si alte zgomote. Nu cred ca obiectul sa fi rezistat pina la epoca transferului „home made” pe CD daca nu cumparam un exemplar de rezerva, pe care il puneam numai pe celalalt pick-up, cel tinut pentru auditii pretentioase. Dar de ce pe asta cintecele nu mai aveau farmec si nu aduceau incintarea de dincolo? Simplu: pentru ca nu beam vin, nu petreceam, nu se incingea nici o hora de baieti, nici un dans de doi… Sa asculti rock de unul singur se poate, ba chiar n-ai alta solutie cind e vorba de nume & piese grele (Joy Division, Van der Graaf, Tiamat etc.). Dar rockul facut de Semnal M si alte asemenea formatii cere participare, prezente feminine, prieteni, bautura…
Nu l-am intilnit vreodata pe Iuliu Merca. Insa am fost confundat cu el, intr-un oras unde – prin ’84-’85 – concertau clujenii si inca o trupa. Aveam barba lunga, parul suficient de bogat si un mintean de dimie neagra croit dupa moda anilor ’50. Cine a facut confuzia si cum s-a lamurit nu va spun, ca-mi sare iar nevasta la cearta…
Si-am ratat, nu stiu de ce, petrecerea festiva din mai 2004, cind – imi povestea prietenul Radu Lupascu – s-a baut atita rachie cit… Mai bine! Asa mi-au ramas afectiv legate vinul + Semnal M…