Atunci când sunt în Iași stau toată ziua numai prin cafenele. Dacă aș sta numai în Iași mai bine m-aș și angaja la una. Potențial irosit. Dar nu întru totul. Am prins de veste cum că Etiopia ar fi patria-mamă a cafelei.
Perfect, dar cum o să beau eu dimineața, la prânz și seara cafea fără să mă despart definitiv și irevocabil de dulcele somn, atât de necesar călătorilor, fie ei și cu buget redus, căci multe au de înfruntat pe drumul către regăsire? Una peste alta, eu m-am regăsit destul de repede în Addis-Ababa, la Centrul Cultural Yod Abbysinia din cartierul Bole, gazdă a expaților din toată lumea și a misiunilor diplomatice, care găzduiește și aeroportul internațional al țării. Trei în unu, plus o doză lejeră de non Africa pentru cei care au probleme serioase cu inima și vor o introducere mai blândă în practica aplicată a continentului.
Prima zi de Africa e procesată așadar pe îndelete, fără să ne grăbim sau să ardem etape. Poposiți pe la un patru după-amiaza la înainte menționatul Yod Abbysinia, găsim o sală imensă și goală, cu canapele și fotolii din piele de culoarea mahonului, așezate în jurul unor mese joase, alături de care e poziționat câte un scaun pliabil pe care tronează coșuri colorate din paie acoperite de câte un coif imens. O chelneriță ne observă și ne sfătuiește să ocupăm un loc cât mai aproape de scenă (a, asta era aici?) pentru acces vizual neîngrădit către spectacolul cultural de la ora șapte. Sigur, sigur, dar mai știe cineva de voi? Cam bate vântul printre mese. Absolut deloc impresionată de agorafobia noastră stânjenitoare, regina din Saba a locantei cu pricina purcede la prepararea cafelei. Doar nu credeam cumva că putem lua masa fără să îngurgităm în prealabil o buna bună de la mama ei de acasă.
Ceremonia cafelei e sfântă aici. Invitația de a participa la un asemenea eveniment nu numai că stă la baza unei noi prietenii, dar e și piatra de temelie a unei culturi a ospitalității pe care deseori o întâlnești în țările în curs de dezvoltare. De multe ori un ceai, un pahar de apă sau o cafea e tot ce îți poate oferi un indian, un sirian sau un etiopian, dar fii sigur că o face cu cele mai bune intenții, pentru că asta înseamnă normalitatea în casele lor.
Cu siguranță ceremonia cafelei nu e potrivită celor care se grăbesc, celor care-și beau espressoul din mers, la metrou sau celor care nu știu să se bucure de savurarea în tihnă a hedonismelor mai vechi și mai noi. Scopul vieții mai e și plăcerea, fie că vrem să recunoaștem sau nu, iar etiopienii par să nu piardă deloc din vedere acest aspect.
Ceremonia cafelei pentru începători. Botezul
Se ia o mână de ierburi aromate și se aruncă aparent neglijent pe podea și la intrarea în casă sau restaurant, cafenea, birt, bar de sucuri naturale sau magazin alimentar. Practic oriunde ar putea fi loc de o pauză de cafea. Natura este invitată în interior, iar pașii îți sunt purtați spre un scaun scund, alături de care cea mai tânără dintre cei prezenți arde rășină de Bosswelia serrata locală (mai cunoscută de noi drept tămâie) și mirt peste cărbunii încinși din cățuie (un vas special de ardere a tămâii). Deloc întâmplător aleasă, tămâia arsă răspândește vapori aromați care relaxează sistemul nervos central și e folosită cu precădere în procesiuni religioase.
Gazda stă în fața unei plite cu cărbuni unde prăjește înceeet boabele de cafea. După, se plimbă prin fața fiecărui participant pentru a-i da ocazia să se bucure de prima fumigație de boabe prăjite, iar răspunsul tău ar trebui fie betam tiru no! (ce minunat!). Boabele sunt ulterior măcinate manual într-un mojar special și apoi transferate într-o jabena frumos decorată (ibricul ceramic tradițional în care se fierbe cafeaua aici).
La final ți se oferă o ceașcă mică de porțelan în care cafeaua e turnată cu cel puțin trei lingurițe de zahăr alb. Va trebui să accepți trei rânduri de cafea, conform obiceiului local care are scopul de a binecuvânta băutorul de cafea odată cu ultima ceașcă.
Se face că pe la un 800 A.D. un păstor ieșise la plimbare cu cele trei capre din dotare când a observat că acestea și-au schimbat comportamentul și brusc au devenit mai alerte și mai pline de energie după ce au mestecat alene niște fructe. Trece o zi, trec două, efectul e același. Caprele nu mai au liniște. Entuziasmat peste poate, păstorul ia un pumn de fructe și le prezintă călugărilor din regiune, care sunt indignați de asemenea exaltare și, ce să vezi, aruncă boabele în foc. Piei de aici, drace! Dar abia acum cafeaua pune stăpânire pe trupul și sufletul pioșilor călugări, care decretează fără pic de modestie că au descoperit Sfântul Graal al stării de bine și, cum toate lucrurile bune vin de la Ăl de Sus, de ce să nu onoreze noua descoperire și să-i o închine Lui. Șah mat.
Cele trei cupe care ți-au fost oferite reprezintă poate cele trei capre descurcărețe – Abol, Tona și Baraka. Trei capre, trei cupe, trei etape în drumul către iluminare cu o ultimă oprire de binecuvântare și viață bună.
La Yod Abbysina ni se oferă cafea și popcorn. Botezul ceremoniei îl primim într-o stație de autocar la pauza de mic dejun.