Si ma gindeam ca voi trece cu vederea acest articol, nefiind un succes, fara sa-i comunic si lui parerea mea, bineinteles, ca sa fiu politicos, cind am ajuns la pasajul in care scria cum eu, exigent din fire, voi spune politicos despre articolul lui ca a scris si unele mai bune, adica exact ce gindeam cu doua rinduri inainte de a ajunge acolo. Incredibil, am zis. Pe doamna Mihaila n-o cunosc, n-as putea spune daca s-a implinit prezicerea lui Bobi sau nu, dar in cazul meu a fost intocmai, doar ca exprimata in mai putine cuvinte.
Fireste ca am pus acest fapt de viata, oarecum banal, pe seama unei bizare coincidente, nicidecum a unei intimplari paranormale. Cel mult, Bobi stie deja, dupa 3 ani de colaborare cu „Suplimentul de Cultura”, ce fel de articole imi plac si ce nu. Pentru ca eu l-am mai felicitat din cind in cind pentru cite un articol care mi-a placut enorm. El pe mine… mai putin. Probabil nu-i plac deloc sau nici nu le citeste. Daca nu primeste ziarul, din pricina postasului care-l duce la vechea adresa, in-tr-adevar n-are cum. Ignoranta este cea mai periculoasa maladie sociala. Dar trecind peste asta, ma gindeam cum ar fi totusi daca oamenii ar putea cu adevarat sa-si vizualizeze viitorul.
Sigur, fara posibilitatea de a-l schimba, asta ar fi mai complicat si ar crea haos. Dar, pur si simplu, sa stii ce se va intimpla peste… sa zicem 2 zile. Joi. Uite, eu peste 2 zile – joi – imi imaginez ca voi primi un telefon de la redactia „Suplimentului”, in care voi fi intrebat ce se intimpla cu articolul, daca l-am trimis, iar eu ma voi scuza, fiindca voi fi uitat complet despre articol din pricina unor proiecte scolare si, nemaiavind timp sa concep ceva inteligent, voi incropi la repezeala un text banal, copiind oarecum ideea din articolul scris de Bobi in saptamina precedenta. Dupa care cu siguranta voi incerca sa-i dau un titlu haios, ca sa mai salvez putin din mediocritatea textului. Si gata. Simplu. Eu cam asa as vedea viitorul… N-ar fi simpatic?