Am ales acest titlu pentru a vă capta interesul, mai ales că rubrica asta este aruncată pe ultima pagină, în locul unde „Mesagerul de Miroslava“ anunță căsătoriile și decesele din comună.
Furtul invizibil nu se referă la cel săvârșit noaptea, ci la proprietatea intelectuală, care nu este un sac de grâu pe care poliția îl găsește în podul tău și demonstrează, după dâra de boabe, că l-ai luat de la Mitică, care Mitică nu a consimțit exproprierea.
Este un scandal în lumea muzicii internaționale, care o implică pe Shakira și pe un băiet macio. Speța este despre cum ei au plagiat, în melodia Bicicleta, creația unui cantautor cubanez pe nume Livan Rafael Castellano Valdes. Sunt sigur că justiția va da dreptate divei columbiene, fiindcă ea a avut grijă să denatureze compoziția până în stadiul în care pare alta. Cum rămâne însă cu munca de creație a lui Livan Rafael?
Am pățit-o pe propria piele, cu melodia mea numită Hai, păpușe, dă din tanga. Cam la doi ani distanță a apărut Regina Nisipurilor a trupei Amurg Bej. Încă din titluri este clară asemănarea, fiindcă păpușe înseamnă și prințesă, care devine cândva regină. Dacă este să comparăm versurile primelor strofe ale acestor cântece, veți remarca și singuri furtul.
Amurg Bej spune așa: oare ce val atemporal/ ți-a aruncat corabia la mal/ și fir cu fir întreg nisipul/ suspină, admirându-ți chipul?. Acum comparați cu versurile mele: hei, păpușe cu craci lungi/ vrei la mare să ajungi/ urcă-te la mine-n jeep/ că eu parchez pe nisip. Deși hoții au schimbat puțin structura, ba chiar au înlocuit mijlocul de transport, se vede de la o poștă că mi-au furat ideea, fiindcă și jeepul, și corabia sunt la mal. Eu nu am scris că nisipul suspină, fiindcă nu mi s-a părut că ar suspina.
Atenție mare, strofa doi! Amurg Bej au bălmăjit ceva de genul: acum ții o scoică-n mână/ sorbi din ea raze de lună/ cu sticliri de chihlimbar/ precum zeii sorb nectar. Bla-bla-bla, dacă e să mă întrebați pe mine. Dar ideea pe care au furat-o ei se regăsește în strofa a doua a cântecului meu, care spune așa: uite, baby, cum înot/ ca un marinar din port/ hai să-ți dau o bere-n bot/ și să ne băgăm la cort.
Au înlocuit sticla de bere cu o cochilie de rapană și au crezut că nimeni nu se prinde. Singurele diferențe reale sunt în finalurile creațiilor, în sensul că al lor este prost: te-așteaptă soarele să vii/ să îți sărute umerii. Adică să stai ca proasta, să te ardă.
Al meu e așa: vai, păpușe, arăți țais/ când te ung cu maglavais.