Ce prostie! Adultii au o obsesie pentru „adevar”, dar majoritatea nu sint in stare sa-l patrunda nici daca le dai cu el pe la nas. Ei acumuleaza de obicei un set de reflexe, locuri comune si clisee, pe care le numesc Adevarul si pe care adesea nu le mai pot schimba intreaga viata ce le-a mai ramas dupa copilarie. Din pacate, ei detin autoritatea si fiecare copil ajunge odata si-odata ca ei, asa ca adultii reusesc sa impuna, pas cu pas, modelul lor. Printr-un efect pervers, dezvrajirea lumii prin banalizare incepe sa ni se para un lucru benefic. Si nu e. Dovada si Mos Craciun.
A trebuit sa mai treaca vreo douazeci de ani pina sa imi dau seama care e adevarul si mai ales ca il stiam din copilarie: Mos Craciun exista. Clar, cert, concret. Logic, pragmatic, rational si irational. El exista in mai multe feluri decit ne putem da noi seama. Vorbesc serios!
Hai sa mai si argumentam. Primul argument ar fi unul pragmatic: Mos Craciun exista consensual, fiindca o multime de oameni – copii, da, si ce daca? – ii accepta existenta si fiindca actiunile lui exista, sint necesare, eficiente si inevitabile. Il vedem in nenumarat forme si sub nenumarate masti, dar in esenta e acelasi: cu mantie rosie sau verde, cu sau fara reni, e tot el. Ca sa fiu mai clar, o sa spun ca acelasi tip de realitate o au si banii. Presupuneti ca de miine oamenii nu mai vor sa recunoasca banii, ca nimeni nu mai vrea sa dea piine, masini, computere sau bilete de avion pentru niste bucati de hirtie ori pentru niste impulsuri electronice dinspre un card de plastic. Societatea, asa cum o stim, nu ar mai functiona. S-ar bloca. Scoateti banii din sistem si gata, am da lumea peste cap. Iar banii sint in acelasi timp o existenta virtuala, cu valoare simbolica, dar si una reala, concreta – uitati-va numai in portofelul dumneavoastra sau al altcuiva. E clar?
Ei bine, tot asa exista si Mos Craciun. Sau, mai bine zis, e unul din aspectele foarte prezente in lumea noastra, avind concomitent o valoare simbolica (in primul rind pentru copii), dar si o prezenta materiala, concreta. Doar nu vreti sa spuneti ca nu l-ati vazut niciodata in carne si oase pe Mos Craciun?
In aceeasi ordine de idei, poate ca n-ar fi rau sa amintesc aici o interogatie filosofica clasica asupra realitatii: „Cind se prabuseste un copac intr-o padure si nu aude nimeni cum cade, copacul acela s-a prabusit sau nu in realitate?”. Cine a luat la cunostinta de realitatea prabusirii – sau macar a existentei – lui, ca sa o poata valida. Invers, de realitatea lui Mos Craciun luam cunostinta permanent. Asadar, de ce n-ar exista? Ca si Tinkerbell, zina Tilincuta, care exista fiindca noi, unii, credem in ea.
Cel mai clar argument ar fi acela ca daca admitem existenta lui Dumnezeu sau a oricarei alte forme de existenta supranaturala, acceptam implicit si posibilitatea existentei lui Mos Craciun. Mi se pare ciudat si ilogic sa vezi un om mare care accepta existenta divinitatii, a cohortelor de ingeri si de arhangheli, a diavolilor cu cozi si coarne, dar nu mai e in stare sa creada in Mos Craciun. Care e logica aici?
Pentru agnostici am un alt argument, unul solid: acela ca universul e infinit, deci contine toate lumile posibile, imaginate si neimaginate inca. Iar universul exista. Astfel, zic eu, nimeni nu poate crea ceva ce sa nu poata exista. Mintea omului, imaginatia si creativitatea lui, toate sint incluse in univers. Sint parte din el. Daca omul ar imagina ceva ce nu poate exista in univers, ar insemna ca e mai mare decit universul infinit sau in afara lui, ceea ce e absurd. Mos Craciun exista – sau poate exista – tocmai fiindca a fost imaginat de cineva cu posibilitati creative mai mic decit ofera universul. Ergo, Mos Craciun exista.
Si-acum, daca ma gindesc bine, ce argumente avem impotriva existentei lui Mos Craciun? Faptul ca adultii cred – repet, cred – ca nu exista si ii influenteaza si pe copii cu ideile si autoritatea lor?
Pai, tot adultii zic ca nu e bine sa minti si dupa aia mint la telefon ca nu-s acasa, iti spun ca vecinul de sus e un ticalos si dupa aceea ii zimbesc dulce si-i cer cu imprumut bormasina, iti spun ca daca-i votezi, or sa aiba grija toata viata de tine, dupa care te privesc sictiriti din spatele bodyguarzilor si asa mai departe. In astia vreti sa avem incredere?
Ciudat: trebuie sa imbatrinesti ca sa descoperi ce intuitii bune aveai in copilarie si ce clar intelegeai lumea atunci! Uneori am senzatia ca, de la un anumit punct, scopul vietii de adult ar fi exact acela de a redescoperi adevarurile de atunci. Printre care si cel ca Mos Craciun exista. Indubitabil, exista.