N-am pus la socoteala cele peste 70 h. prabusite in somn sau intr-un fel de viroza. De totului tot, vad ca am adunat 26 de ceasuri bune.
Joi, 13 dec. Seara, lansarea Cartii cu bunici la „Joc secund”. Campanie de lectura Timisoara citeste. Asta si facem: citim ce-am scris despre bunicii nostri. Ii ascult pe Marius Chivu, Ana Maria Sandu, Matei Florian, Gheo, Robert. Imi place cum suna prozele lor. Imi place cum stau toti din sala cu urechile ciulite, cum pe urma pun intrebari, cum raspundem, cum Marius da autografe. Imi dau brusc seama ca vorbesc pentru prima oara despre bunicile mele in public.
Vineri, 14 dec. La Craiova. Doctoratul summa cum laude al Simonei Sora despre corp si intimitate. Vazuta prin prisma asta, literatura romana parca arata mai bine. Multe lucruri noi, multa indrazneala. Seara, inapoi cu Intercity. Familia de tineri avocati bucuresteni, cu fetita la scoala engleza. El citeste Alexandru Dragomir, ea se joaca pe calculator cu a mica. Parca m-ar sti de undeva. Evident ca-mi pica bine, evident ca, de cum trecem de Filiasi, pina la Timisoara, vorbim pina ni se usuca gura. Prin ei descopar o lume de care habar n-aveam. Mi se reaprinde speranta ca nu-i totul pierdut in biata tarisoara.
Simbata, 15 dec. Nimic imbucurator.
Duminica, 16 decembrie. Paginez „Orizontul”. Il sun pe Jozsi Tasi sa ne faca ceva haios pentru coperta. E in creierii pustietatii, la Socolari si n-are Internet, dar o sa se dea de ceasul mortii sa ne ajute.
Luni, 17 dec. Seara, in fata Operei, tinerii din Timisoara care au implinit 18 ani in luna decembrie, 70 la numar, fac o cruce uriasa, din peste 200 de candele.
Marti, 18 dec. Miracol! Primesc pe email de la o adresa necunoscuta un brad facut de Jozsi din carti, plantat intr-o padure si impodobit cu becuri luminoase. Spre miezul noptii, zarva mare pe strada: chiuituri, cintari, clacsoane. Ies la geam si am senzatia ca visez: zeci de moscraciuni defileaza in pas saltat pe bulevard.
Miercuri, 19 dec. Alexandra din Montreal, tinara a carei poveste cu marsaluitul am spus-o aici azi-vara, a citit ce-am scris in „Supliment” despre maicutele franciscane de pe str. Memorandului 84 si despre Carmen. A trimis deja pentru ea un buchet de flori prin comisionar, bani prin Western Union si 2 scrisori prin email. E absolut incredibil!
Joi, 20 dec. Ma gindesc la fata care s-a nascut in 20 dec. 1989 la Timisoara. O cheama Victoria Cosmina Chiticaru. E chiar prima nascuta in libertate din toata tara. Pentru ca atunci Timisoara a fost cel mai liber oras din lume. Ma apuca un fel de dor naprasnic, nelinistitor, aproape dureros. Nu ma adincesc in el, ci ma imbrac si dau o fuga in Piata Operei. Ma inghesui printre lume, ascult colinde adevarate, vad mii de beculete stralucind prin brazi, luminari aprinse peste tot si ma linistesc ca prin farmec.