Italia și-a pierdut unul dintre cei mai mari artiști: Franco Zeffirelli a încetat din viață la vârsta de 96 de ani, în Roma și nu în iubita sa Florență,
orașul lui natal, căruia i-a dedicat filmul documentar Per Firenze (1996) și în al cărui centru istoric și-a instalat fundația.
Zeffirelli a semnat câteva zeci de filme și multe spectacole de operă; regizor, actor, realizator de decoruri în cinema, teatru și operă, dar și politician, catolic, homosexual și Sir făcut de regina Elisabeta a II-a. Pasionat de Shakespeare (din care a adaptat Romeo și Julieta în 1968, Hamlet în 1992 și Scorpia îmblânzită în 1967), a lucrat cu mari actori (Elizabeth Taylor, Richard Burton, Mel Gibson, Glenn Close) și a lansat mari actori (Olivia Hussey, Brooke Shields, Tom Cruise). A fost iubit de amatorii de operă pentru montările sale „opulente, demne de superproducțiile de la Hollywood“.
Moartea sa a provocat un val de omagii în întreaga lume, de la cei care l-au considerat „un uriaș artist“, „un talent renascentist“, la cei care au lucrat cu el și care au vorbit despre artistul din spatele camerelor sau din culisele operei. Robert Powell, interpretul lui Iisus în populara miniserie Iisus din Nazaret, a fost unul dintre aceștia.
„Iisus a fost un rol imposibil, o poveste imposibilă“, povestește Powell. „Franco nu știa cum să îl realizeze și nici eu nu știam. Am discutat la început intenția noastră de a încerca să portretizăm divinitatea lui Hristos și apoi să vedem dacă putem găsi omul. Asta a fost o greșeală. N-ai reuși să obții decât ceva destul de obișnuit, un alt tip, un tip de treabă, dar doar un om oarecare. Am hotărât atunci să punem publicul la treabă. În loc să «interpretez», practic n-am făcut nimic. Doar am spus replicile. Ăsta a fost geniul lui Francio. Am primit apoi 10.000 de scrisori ce spuneau același lucru: «Exact așa mi l-am închipuit pe Iisus». Franco era motivat de obsesia absolută de a realiza totul perfect. La fel și Ken Russell. N-ar fi tolerat nimic ce nu era așa cum simțeau ei că trebuie să fie. Asta le-a atras reputația teribilă de a fi dificili, ceea ce și erau. Era imposibil să lucrezi cu ei. Dar, odată ce înțelegeai regulile, munca devenea o plăcere! Și ajungeai și tu să refuzi să accepți orice nu era exact așa cum voiai să fie.“