N-am mai trăit de mult atât de intens un meci de fotbal precum semifinala România-Germania de la europeanul de tineret la fotbal.
N-a ieșit cum am vrut, dar nici nu e cazul să dramatizăm. Suntem în primele patru echipe din Europa, după ce în urmă cu câteva luni, în modestia noastră, ne bucuram că ne-am calificat la un turneu final. Avem viitor, avem jucători tehnici, care vorbesc și gândesc sănătos, iar dacă tinerii ăștia mai adaugă și ceva forță, peste trei-patru ani ne vom bate de la egal la egal cu naționalele mari ale Germaniei sau Spaniei.
E o foame teribilă de performanță în România. Am prieteni care n-au mai văzut de ani buni un meci de fotbal, dar care s-au bucurat teribil că ai noștri au ieșit din grupe și au jucat semifinala. Nu știu cât de mult le place fotbalul, dar știu sigur că le plac lucrurile făcute cu pasiune și hotărâre, indiferent că e vorba de sport, IT sau afaceri.
Generația care vine din urmă pare cu totul altceva, e din alt aluat, cu mai mult curaj și mai multă încredere. Spun pare, pentru că e nevoie de continuitate, de alți ani de muncă și de sacrificii.
Inclusiv jucătorii de la echipa Under 21 a României dovedesc mult mai mult profesionalism, nu se mai sperie așa ușor de adversar. Este prima condiție pentru a ajunge sus și a face performanță. Sunt tineri crescuți la academii de fotbal cu renume, cu program riguros, unde nu se joacă doar fotbal, ci se face și ceva educație.
România în ansamblu se schimbă. Sigur, nu cu viteza așteptată, dar sunt domenii care se mișcă, pentru că avem oameni dedicați acolo, care vor altceva și încearcă s-o rupă cu obiceiurile proaste ale trecutului.
A venit timpul unei revoluții în societatea românească. E nevoie de schimbare radicală. De sus până jos. Prea mult și-au făcut de cap tot felul de indivizi lipsiți de scrupule. Am fost și încă suntem conduși de personaje ciudate, care n-au nici o competență, nu știu să lege patru-cinci cuvinte, dar care au urcat în vârful piramidei pentru că au tupeu, bani și influență.
Alegerile europarlamentare din 26 mai n-au arătat doar o schimbare a scenei politice, ci au arătat și o schimbare a modului în care românul de rând înțelege că a venit vremea implicării în politică.
„Nu mă interesează, pentru că nu mă afectează. O duc bine, mă descurc, familia mea e importantă.“ Da, pe undeva e logic egoismul ăsta, dar suma unor indivizi egoiști consolidează o societate anchilozată. Timp 30 de ani, gândirea asta s-a dovedit falimentară. Ca țară, am rămas la marfar, în timp ce alții experimentează trenurile de mare viteză.
Nu suntem noi în măsură să judecăm, suntem prea mici, alții trebuie să o facă. Altă greșeală majoră de logică. De ce să fim mici? Și care sunt acei alții care trebuie să schimbe lucrurile? Cât să mai așteptăm și pe cine?
E adevărat că au apărut partide noi, dar nu e suficient. Nimic nu garantează că noile formațiuni nu vor lua obiceiurile partidelor vechi. Ba din contră, avem deja exemple de filiale care au obținut zeci de mii de voturi în alegeri, dar cu lideri care s-au înșurubat și blochează accesul oamenilor valoroși în organizații.
Pentru a schimba România e nevoie de implicare. În toate domeniile. Nu e suficient să participăm la proteste sau să criticăm pe rețelele de socializare. E sănătos să iei atitudine, să strigi dacă te deranjează ceva, dar e necesar să cobori în arenă. Și să lupți. Fie că ești profesor, medic, funcționar sau oengist.
Când va fi România puternică? Atunci când noi toți vom avea altă mentalitate. Și când nu ne vom mai teme că ne pierdem slujba sau poziția dacă spunem lucrurilor pe nume.
România va ajunge o țară respectată în lume atunci când statul își va respecta cetățenii.
Cei care în 1989 aveau 20 de ani au acum jumătate de veac de viață. Între timp, alții au venit din urmă. S-au ridicat, au luat deja contactul cu lumea civilizată. De aici trebuie să vină revoluția. Nu va veni nimeni să ne-o facă.
Naționala de tineret ne-a arătat că se poate. Ne-am bucurat și la înfrângere, pentru că știm că după eșecul cu Germania vor veni și alte victorii. Când ești sus, și demonstrezi că ai dat, totul ți se acceptă și eșecuri.
Noi, ceilalți, suntem parte a revoluției celor mari. Trebuie doar să ne-o asumăm și să înțelegem că victoriile ni le facem noi. Dacă știm ce vrem și dacă nu ne culcăm pe-o ureche după primul meci câștigat.