Mai putin discutata a fost insa o alta campanie mediatica intretinuta de jurnalistii aflati in criza de subiecte si de inspiratie.
In perioada trecutelor Sarbatori, cea mai cumplita amenintare care a plutit deasupra Bucurestilor si a Romaniei intregi a fost consumerismul. Odiosul consumerism care ii facea pe cetatenii ispititi de sirenele Pietei sa umple pina la refuz hypermarket-urile, mall-urile, pietele de gros, achizitionind in draci (ptiu!) marfuri mai mult sau mai putin consumabile si tirindu-le apoi catre apartamentele, casele si vilele lor.
Carevasazica, in loc sa intimpine Sarbatorile cu lumina in suflet si austeritate stomacala, in loc sa se gindeasca la cele sfinte si sa ignore imboldirile carnii avide de carnuri, romanii mi se inghesuiau sa cumpere tot ce se poate, mincaruri, bauturi, electrocasnice, lampi cu abajur si plasme, braduti de ultima generatie si mezeluri porcine. In loc sa cinte colinde infiorate si sa dea totul de pomana cersetorilor deodata dezghetati si inmultiti, conationalii nostri naraviti au preferat sa care acasa, pentru copii si mame pensionare, frati si prieteni, nepoti si cumnati, kilograme peste kilograme din ceea ce numim, indeobste, potol. Semn rau: lumea noastra s-a desacralizat, nu mai avem repere spirituale, ne-am transformat intr-o turma de consumatori…
Le-as indrepta, totusi, atentia acestor profeti ai dezastrului national asupra unor aspecte pe care ei prefera (din necesitati retorice) sa le ignore. Inainte de toate, romanii au in urma citeva decenii de privatiuni care au marcat profund cel putin doua generatii. Dupa ce ai stat in copilarie ori adolescenta la cozi monstruoase pentru produse de stricta necesitate (de la carne la lapte si de la piine la oua), nu prea mai ai chef sa discuti, acum, despre alienarea la care putredul capitalism consumerist il supune pe omul contemporan. Preferi sa te alienezi cumparind, chiar si in exces, lapte, brinza, oua si carne decit sa te intorci, Doamne fereste!, la vremurile cind te calcai in picioare pentru 200 de grame de salam. N-ar fi rau ca toti cei scirbiti de pragul consumerist la care s-a ajuns sa-si rememoreze pragul de mizerie ceausista de la care s-a plecat.
In al doilea rind, conform cifrelor contorizate la vamile Romaniei, in luna decembrie au intrat in tara 3.000.000 de oameni, dintre care 1.800.000 au fost romani. Sint acei romani plecati in Occident la munca si care acum au revenit la familiile lor, cu portofelul plin si cu bucuria de a umple casa cu cadouri; si pipota cu mincaruri. Alaturi de ei, sa nu-i omitem pe capitalistii asa zicind locali, care s-or fi saturat si ei sa tot admire, de-a lungul lui 2007, masinile domnilor Becali si Columbeanu ori fineturile doamnei Bahmuteanu-Prigoana. Banii scosi din buzunare sau de pe carduri, care i-au facut pe retailer-i sa-si frece miinile, ne arata ca exista, orice s-ar spune, o clasa de mijloc autohtona. Ca exista un capitalism romanesc – si inca unul deloc acefal, asa cum ni-l prezinta analisti impresionisti si gazetari putin prea amari.