„Și cum ți-a plăcut la Florența?“, mă întrebase o prietenă. „Prea mulți turiști“, am răspuns și abia apoi mi-am dat seama ce am spus.
EU fusesem o turistă, în cel mai clișeic mod posibil: cu selfie-uri, cu insistența de a mânca paste „autentice“, cu încăpățânarea de a-i urca dealurile ca să văd panorama din cât mai multe unghiuri posibile. Și de fiecare dată, în fiecare plimbare, am încercat să o iau pe străzile „fără turiști“.
Orașe precum Barcelona, Amsterdam, Dubrovnik, Roma sunt cunoscute pentru faptul că au instituit strategii de limitare a turiștilor. În Barcelona au fost proteste împotriva invadatorilor cu bețe de selfie. Orașul Amsterdam a îndepărtat mai multe simboluri ale orașului ultra-fotografiate de turiști. Dubrovnik își limitează numărul de turiști acceptați pe zi. La Roma, pe Scările Spaniole sunt plasați agenți de Poliție care imediat suflă din fluier când surprind câte un turist care ar vrea să se așeze pe ele.
Noutatea constă în faptul că inclusiv turiștii încep să fie iritați de prea mulți turiști și caută altceva. Aceasta este noul tip de turism european: a merge pe la „fără turiști“. În orașele ultra-turistice, acest lucru presupune încercarea de a găsi o experiență locală, cafenele mai puțin cunoscute, restaurante locale ascunse pe o străduță laterală, experiențe autentice. Pentru alții, înseamnă să își aleagă orașe mai puțin cunoscute din țări frecventate de turism. Asta a condus, în ultimii ani, la o creștere semnificativă a reputației unor orașe din Europa până nu demult necunoscute.
Ați auzit, de exemplu, de orașul italian Chioggia? Cunoscut și sub numele de „Mica Veneție“, orașul se află la mică distanță de atracția turistică principală și este, asemenea Veneției, un peisaj amestecat de case, ape și poduri. Chioggia a început să fie menționat din ce în ce mai des în ghidurile turistice care propun orașe alternative celor prea frecventate de vizitatori. În Olanda, orașul Haarlem, cu aproximativ 150.000 de locuitori, a fost recomandat de „New York Times“ și „Huffington Post“ drept un loc „secret“. Nu mai este. Orașe precum Olomuc (Cehia), Durnstein (Austria), Aarhus (Danemarca) au căpătat deodată o vizibilitate foarte mare, avantajul lor major fiind faptul că nu sunt atât de „infestate“ de turiști precum vecinele lor mai celebre.
„The Guardian“ scrie că acest tip de turism se datorează în special milenarilor, care sunt mereu în căutare de experiențe „autentice“. În orașele foarte vizitate, apar din ce în ce mai mulți ghizi turistici ce oferă tururi cu iz localnic: tururi ale clădirilor abandonate, ale artei urbane, ale cafenelelor necunoscute, ale celor mai bune baruri. AirBnB, platformă online prin care persoanele fizice își pot închiria o cameră sau întregul apartament turiștilor, a introdus o secțiune dedicată „experiențelor locale“. Contra unei sume, turiștii pot participa la un curs de degustare de vinuri, pot fi purtați prin magazinele de tip boutique ale orașului sau pot învăța cum să gătească specialitatea locală pe bază de pește.
Era o vreme în care, când te întorceai din concediu, te lăudai cu toate obiectivele pe care le-ai văzut. Îmi convine mult mai mult moda nouă: să fi fost turist și să te lauzi cu toate obiectivele pe care le-ai ratat, pentru că erau prea mulți oameni în jur.