Cândva, luna trecută, au avut loc Premiile Emmy pentru televiziune, dar vă este iertat dacă acest lucru v-a scăpat. Cea mai importantă știre de la ceremonia de premiere a fost că a avut cea mai slabă audiență din istorie, la fel ca în 2018, la fel ca în 2017.
De fapt, aproape toate ceremoniile celebre trec printr-o criză puternică de telespectatori, iar întrebarea de pe buzele tuturor este dacă mai au vreo relevanță. Am suficienți ani încât să țin minte când ceremoniile de premiere erau ceva așteptat cu sufletul la gură. În cazul meu, anul se împărțea în „înainte“ și „după“ Premiile MTV pentru muzică. Exista un întreg ritual înainte de începutul lor: în ziua aceea eram cuminte, îmi făceam temele, anunțam adulții că „voi sta mai târziu“. Trecând de după-amiază nu mai mâncam nimic, de emoție. Așteptam cu entuziasm numerele muzicale dintre premii, pentru că de obicei erau rezultatul unor colaborări neobișnuite între artiști și extrem de spectaculoase. Dacă îmi câștigau preferații, mergeam plutind spre școală. Dacă nu, nimic nu mă putea împăca.
Acum 20 de ani, aproximativ 12 milioane de persoane priveau premiile MTV. În 2009, scăzuseră la 8 milioane. În 2019, s-a înregistrat cea mai scăzută audiență din istorie: 1,9 milioane de spectatori.
Premiile Oscar au o poveste similară, înregistrând recordul negativ de audiență în anul 2018. Producătorii au tras atunci o sperietură și au început să asculte sugestiile pe care le primeau de mai mulți ani: au creat o categorie dedicată „filmelor populare“, au încercat să scurteze ceremonia înmânând câteva premii în pauza de publicitate și au căutat frenetic o nouă gazdă pentru show (apelând până la urmă cu aceeași gazdă din anul precedent). Audiența a crescut cu 12 procente, suficient cât producătorii să răsufle ușurați.
Dar scăderea audiențelor pentru evenimentele live este un fenomen în creștere și este puțin probabil să fie cumva stăvilit. Unele motive sunt complet în afara controlului celor care gândesc aceste ceremonii – de exemplu, faptul că toată lumea preferă să se uite a doua zi la câteva filme de YouTube scurte, cu cele mai interesante momente. Cu atât de multe alternative de urmărire de conținut, audiența nu mai este „captivă“ pe un post de televiziune. Poți trage un ochi din când în când spre câștigători, în timp ce privești al cincilea episod consecutiv dintr-un serial de care nu te poți dezlipi. Tot datorită internetului, aceste ceremonii fastuoase nu mai sunt singurul moment în care „oamenii obișnuiți“ pot vedea vedete în mediul lor natural, așa cum se întâmpla poate acum 10 sau 15 ani.
Ceremoniile de premiere, aproape indiferent de domeniu, au devenit un fel de lecții de moralitate de trei ore: mediu, cenzură, hărțuire sexuală, diversitate. Și de la capăt, în următorul an. Cei cărora nu le pasă de subiect închid televizor; cei cărora le pasă le-au auzit pe toate, sunt deja de acord și și-ar dori să vadă mai repede cine câștigă marele premiu.
„Repede“ în lumea acestor ceremonii înseamnă câteva ore. Prima ediție a Oscarurilor a durat 15 minute. Cea din 2019 a durat 3h23, mult mai scurtă decât cea din 2018 – 3h50. Pe de o parte, producătorilor le convine să fie cât de lung posibil, pentru că spațiul de reclamă e exorbitant ca preț. Pe de altă parte, la ce ajută o reclamă care nu e privită de nimeni?