Cascade albe si piraie. Fintini arteziene si soarele nascind curcubee in pulberea uda. Fascinante flori de gheata, povesti intregi scrise pe geamul de la dormitor.
N-am stiut sa fac altceva decit sa privesc. Joaca s-a rezumat la improscari datatoare de zimbet si cufundari lenese. Pentru William Pye (www.williampye.com) insa, apa nu e un element manipulat doar de natura. Precum samanii, el o transforma in ploi, in izvoare, o taie ca pe un calup de unt moale, o curge si o prelinge dupa pofta imaginatiei. Un sculptor care s-a plictisit de piatra si metal.
„Apa iti ofera nenumarate posibilitati de a atinge desavirsirea”
Bine, n-a fost dintotdeauna asa. Lucrarile lui timpurii, precum Quillion, Zemran sau Narcissus, geometrice, abstracte, din otel inoxidabil, prefigurau ceea ce avea sa urmeze doar prin senzatia de stranie miscare incremenita o clipa si prin oglindirea luminii de catre suprafetele lucios stralucitoare. Pus sa vorbeasca despre sculpturile sale intr-un interviu, Pye amintea „felul in care cade lumina, puzzle-urile geometrice, perspectivele ingineresti”. „Ma straduiesc sa imprim lucrarilor mele senzatia pe care o ai, spre exemplu, atunci cind te uiti la un pod frumos.”
Cu timpul, privirea a coborit de pe pod, in jos, inspre apa. Lumea a capatat o cu totul alta interpretare atunci cind ea a devenit material sculptural, aidoma pietrei si metalului, pe care le completeaza minunat, organic si anorganic dimpreuna, monument viu, ritm necontenit, concepte simple, transformate in obiecte de o incredibila sofisticare.
Obsesia s-a nascut cindva la inceputul anilor ’80, cind, prins de o ploaie torentiala, a observat felul in care curgea valurit apa de-a lungul unei strazi abrupte din Wales. De atunci, William Pye a perfectionat pina la desavirsire jocul cu suprafetele lichide, curgerea, scurgerea, prelingerea si picurarea, tisnirea, reflexia, forta si directia. Daca intri in studioul lui, ai impresia ca te afli intr-un atelier de inginerie mecanica. Peste tot, numai pompe, furtunuri, canale de scurgere si rezervoare, instalatii care te duc cu gindul la opera unui om de stiinta excentric. Senzatia dispare ca prin farmec in clipa in care se apasa un comutator sau se roteste un robinet.
A renuntat de mult sa mai expuna in galerii. Izolate in incaperi iluminate steril si electric, inchise intre pereti tencuiti, lucrarile lui isi pierd semnificatia. Armonia dintre idee, design si executie este spulberata intr-o clipa in lipsa mediului in care trebuie sa se incrusteze. „Desi nu e deloc simplu sa o controlezi, desi nu poti face cu ea tot ce ti-ai dori, apa iti ofera nenumarate posibilitati de a atinge desavirsirea. De exemplu, poti imbunatati la nesfirsit felul in care ea curge printr-un jgheab. De asemenea, sint fascinat de potentialul ei expresiv. Apa in diferite stadii poate induce emotii diferite: poti s-o faci sa sugereze linistea, la fel de bine cum valurile pot fi violente si tulburatoare, iar un virtej straniu si inspaimintator.”
Fisa biografica
William Pye s-a nascut la Londra in 1938. A studiat la Wimbledon School of Art (1958-1961) si la Sculpture School of the Royal College of Art (1961-1965). A expus in Statele Unite, Hong Kong, Japonia si Italia (in special la Torino si la Venetia, la Peggy Guggenheim Museum). A cistigat numeroase premii in intreaga lume, inclusiv unul pentru intreaga activitate in 2004. Este membru al Royal Institute of British Architects, iar in 2002 a fost ales presedintele trustului Hampshire Sculpture. Lucrarea care l-a facut faimos a fost „Water Wall”, creata pentru pavilionul britanic de la Expo ’92, in Sevilia. Printre cele mai recente opere se numara Aquarena, un proiect peisagistic pentru Harbourside (Bristol), Jubilee Fountain si o sculptura acvatica inalta de 8 metri, amplasata linga Atena, in Grecia.