S-a încheiat cea mai plictisitoare campanie prezidențială de la Revoluție încoace. Unii spun că zarurile au fost aruncate încă din momentul înscrierii candidaților în cursă, însă n-am rămas cu nimic memorabil în minte după bătălia de anul ăsta.
La confruntarea lui Băsescu cu Geoană a fost momentul de poveste cu vizita social-democratului la Vântu, la alegerile trecute a fost prostia PSD cu îngrădirea votului în diaspora. De data asta n-am mai avut gafe majore și nici dezvăluiri zguduitoare (doar ancheta Rise Project la adresa lui Barna să fi avut ceva impact), dar candidații n-au rupt gura târgului cu vreo declarație sau idee genială.
Calitatea protagoniștilor din acest an a fost peste cea din urmă cu cinci sau zece ani, dar tot nu ne-am ales cu mare lucru. E drept că războiul pentru Cotroceni s-a suprapus cu cel pentru Palatul Victoria, însă parcă ne-am fi așteptat la altceva. Măcar o sclipire care să fi stârnit ceva comentarii în jur.
Nici nu există emoția altor alegeri, a dispărut miza, iar asta se va vedea la participarea la vot. Cred că prezența în primul tur va fi undeva între 45 și 50 la sută. Bătălia pentru locul doi se dă între Viorica Dăncilă și Dan Barna, dar n-ar fi exclus ca Mircea Diaconu, omul susținut de Ponta și Tăriceanu, să profite de culoarul favorabil și să încurce socotelile.
Există și scenariul ca finalistul care-l va înfrunta pe Iohannis să fie desemnat la mustață, caz în care va conta enorm votul din diaspora. La europenele din luna mai, în străinătate au votat aproape 400.000 de oameni. Cu trei zile de vot la dispoziție și un număr dublu de secții de votare, este posibil ca din diaspora să vină 600-700 mii de voturi. Asta înseamnă un impact de șapte la sută.
La fel de interesant este ce se va petrece de luni încolo. Dacă Viorica Dăncilă intră în turul doi, confruntarea din interiorul PSD se amână. Pesediștii vor aștepta cuminți rezultatul finalei, însă Dăncilă nu va fi sigură că scapă de ghilotina partidului. CEx-ul se va întruni rapid, sunt prea multe frustrări adunate și prea multe tabere care așteaptă la cotitură. Cu excepția lui Ion Iliescu, PSD și-a abandonat toți liderii care au pierdut alegerile.
Dacă Dăncilă nu ia măcar 40 la sută în turul doi, atunci PSD va ține probabil congres de mazilire undeva în februarie. Dacă Viorica Dăncilă nu intră în turul al doilea, atunci lucrurile se vor precipita în partid. Va fi semnalul dezastrului în PSD, iar șefii din județe nu vor mai aștepta să treacă sărbătorile de iarnă pentru a-și regla conturile. E de așteptat ca în acest caz să apară un soi de comitet de salvare al PSD, care să organizeze congres rapid pentru alegerea noii conduceri. Va fi cu sânge pe pereți, pentru că în partid nu se detașează vreo tabără câștigătoare. Pentru PSD ratarea turului doi ar fi o adevărată catastrofă, iar partidul riscă să se dezintegreze în condițiile în care mai vin două rânduri cruciale de alegeri (locale și parlamentare).
PNL e în cea mai bună formă posibilă, dar intrarea la guvernare îl va coborî rapid cu picioarele pe pământ. Liberalii nu au majoritate în Parlament, iar din ianuarie încolo vor începe să deconteze guvernarea. Probabil că PNL nu va resimți pierderi în sondaje în primele luni, însă cu cât timpul va trece, iar problemele se vor aduna, cu atât partidul riscă să aibă de suferit la alegerile următoare.
Până atunci este de așteptat ca Iohannis să primească un bonus în primul tur din partea organizațiilor liberale, prin mobilizarea activiștilor în galben, bucuroși că în sfârșit puterea e în mâinile lor.
La USR-PLUS situația rămâne delicată. Dan Barna n-a convins în campanie, dar liderul USR poate fi salvat dacă reușește să intre în turul doi. Criticile din partid se vor domoli, relația cu PLUS va continua să funcționeze fără sincope, iar alianța își poate face în liniște strategia pentru 2020.
Dacă însă Barna ratează finala, atunci va fi deranj mare. Nu atât din partea aliatului Cioloș. Cei din USR vor sări la gâtul lui Barna, iar liderului i se va cere plecarea din funcție.
Ghinionistul ultimelor săptămâni este Victor Ponta, care a pierdut pe mâna lui. Atât de aproape să ajungă omul anului în politica românească, Victor Ponta a reușit în doar câteva săptămâni să fie arătat cu degetul de proprii colegi pentru lipsa de strategie după momentul căderii guvernului Dăncilă.
Ponta a negociat prost, nu și-a consultat partidul, iar acum tace chitic, pentru că știe că a pierdut meciul.
Urmează un weekend liniștit. De luni încolo se scot săbiile din teacă.